Pages

Wednesday, March 25, 2009

Am văzut...

Mulholland Dr. (2001) Un film absolut lynchian, cu Naomi Watts în rolul principal. David Lynch e faimos pentru bizarul filmelor sale, și pentru refuzul său de a le explica, cu toate acestea aprecierea sa în comunitatea cinematografică nu scade. Acest film nu face excepție de la stilul său, și este genial. Filmul te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul său, chiar și în cele mai calme momente. Trebuie văzut.

Casablanca (1942) Da, abia acum am văzut Casablanca. Din vreun motiv niciodată nu m-a atras, deși e considerat de mulți cel mai bun film al tuturor timpurilor. Deși nu sunt de accord cu acele personae, trebuie să recunosc că e un film foarte bun, care își va menține statutul în ciuda vârstei, sau a filmelor ce vor apărea. Recomandat tuturor. Locul 11 pe IMDb 250.

Into the wild green yonder (2009)
Ultimul din cele 4 filme, direct pe DVD, Futurama. Deși nu știu care e reacția celor care nu au urmărit serialul, din punctul meu de vedere e cel mai bun din cele 4. Dacă nu știți de Futurama, merită să vedeți vreo 2 episoade, dacă vă place, nu pierdeți acest film.

Monday, March 23, 2009

Watchmen

Cu: Patrick Wilson, Jeffrey Dean Morgan, Billy Crudup, Jackie Earle Haley, Malin Akerman, Matthew Goode
Regia: Zack Snyder
An: 2009
Durata: 163 minute


Cum ar fi dacă eroi mascați chiar ar exista? Dar nu ar fi niște agenți perfecți ai binelui și a dreptății. Dacă ar fi oameni cu defecte. Dacă ar face-o de dragul distracției, a gloriei, sau pentru că doar asta știu să facă bine, să bată pe alții? Pentru că îi excită, pentru că dacă nu ar face-o s-ar simți impotenți? Dacă de fapt nu le-ar păsa deloc de oameni inocenți, dacă ar fi niște psihopați, rasiști, homofobi, care au ales să lupte pentru bine doar pentru că le convine, dar nu au probleme să ucidă femei și copii sau să comită violuri? Sau dacă o fac totuși din considerente morale, să nu fie totuși nimic altceva decât niște tipi normali, fără superputeri? Sau chiar dacă au superputeri să nu le pese de lume, de oameni, să fie egoiști ca noi toți și să nu creadă că „Cu putere mare vine responsabilitate mare”? Cum ar arăta lumea, societatea dacă acești oameni ar exista? Cât de diferită ar fi istoria cu ei în ea? La aceste întrebări a încercat să răspundă Alan Moore (cel care a scris „V from Vendetta” și „From Hell”) în 1985 când a scris romanul-grafic „Watchmen”.
După 20 de ani de încercări cu diverși regizori (Terry Gilliam, Darren Aronofsky) Zack Snyder („300”) a reușit să transpună pe film cel mai iubit roman-grafic din istorie.

Watchmen sunt un grup de eroi mascați care au fost ilegalizați. Singurii care rămân în domeniu sunt: Dr. Manhattan, singurul din grup care are puteri supranaturale, chiar omnipotență aproape; The Comedian, un mercenar, simbol al visului american, care însă la momentul desfășurării acțiunii este un bătrân pensionat; ultimul vigilante activ este Rorscharch, un o retras și violent, care trăiește pentru a impune lumii viziunea sa asupra binelui și răului.
Când Comedianul este ucis, Rorscharch începe investigația, și în curând ajunge la o teorie despre un complot de eliminare a voștilor justițiari mascați, și se grăbește să îi avertizeze pe ceilalți membrii ai echipei, care însă nu îl cred la început. Dar când lucrurile încep să se agraveze, teoria sa pare nu doar a nu fi falsă, ci o subestimare grosolană a ceea ce se întâmplă defapt. Finalul este unul dintre cele mai originale, mai ales pentru acest gen de film.
Pe fundalul acestui conflict aflăm poveștile vieților foștilor eroi. Dan Dreiberg a.k.a. Nite Owl, versiunea lui Moore a lui Batman, este un bărbat pe la 35 de ani, un pic grăsuț, care nu prea găsește nici un scop în viață de când s-a lăsat de lupta împotriva crimei. Laurie Jupyczek,Silk Specter II, a fost împinsă de mama ei, originala Silk Spectre, să ia legea în propriile mâini, o alegere cu care nu a fost niciodată fericită; acum este concubina lui Dr. Manhattan, însă omniștiența acestuia îl alienează față de lume și iubita sa, motiv pentru care ea începe să aibă sentimente pentru Nite Owl. Ultimul membru al echipei este Adrian Veidt, Ozymandias, considerat printre cei mai inteligenți oameni de pe planetă, el și-a construit un imperiu de produse bazate pe fostul său alter-ego, rolul său în poveste este mai important decât pare la început.

O alegorie la societatea noastră, la fel de valabilă acum cu războiul din Irak, cum era în ’85 cu războiul rece; o explorare a minții umane, a conceptului binelui și răului, a existenței conceptului, filmul nu trebuie confundat cu un alt blockbuster cu supereroi, cum a fost Spider-Man, X-men sau Batman. „Watchmen”, deși nu duce lipsă de scene violente de acțiune, este o dramă psihologică, socială și chiar istorică, are dragoste și chiar umor, și câteva mici adevăruri pe care le putem lua cu toții acasă.

În primul week-end a intrat direct pe 160 îIMDb 250, de unde a urcat, a coborât și de curând a ieșit, cu toate astea: Nu îl pierdeți!!!


Tuesday, March 17, 2009

One flew over the cuckoo’s nest (Zbor deasupra unui cuib de cuci)(1975) Randle Patrick McMurphy a fost condamnat la câteva luni de închisoare, ceea ce nu i se întâmplă pentru prima dată. De data asta însă îi vine ideea de a se preface că tendința sa spre violență este cauzată de o instabilitate mentală, și reușește să fie transferat într-o instituție psihiatrică. La început pare a fi fost o mișcare bună, aici bucurându-se de mai puține restricții, dar nu totul e așa frumos cum pare. Sora Ratched care conduce aripa în care e cazat McMurphy are o voință și o mână de fier; reușind să îi terorizeze subtil pe ceilalți pacienți spre docilitate și supunere completă; lucru care îi va fi mai greu cu irlandezul plin de viață care i-a fost dat în grijă. Urmează o bătălie subtilă a minților, a cărui învingător va determina comportamentul tuturor pacienților din aripă. Debutul la Hollywood a marelui regizor Milos Forman („Amadeus”, „Fantomele lui Goya”) această peliculă nemuritoare (dacă nu ar fi felul tânăr în care arată actorii ai putea zice că a fost filmat anul trecut) a ajuns să fie considerată unul din cele mai bune filme al tuturor timpului, în parte din cauza regiei, în parte din cauza poveștii simbolice pentru lupta împotriva sistemului, și în parte din cauza actoriei magnifice: Jack Nicholson într-unul din cele mai bune sale roluri, Louise Fletcher în rolul sorei, și în roluri secundare Brad Dourif („Lord of the Rings: The Two Towers”, „Deadwood”), Christopher Lloyd („Back to the Future”), Danny DeVito și Vincent Schiavelli. Iar cu o astfel de echipă nu e de mirare că e unul din cele doar 3 filme din istorie care au căștigat grand-slamul la Oscar (film, regie, scenariu, actor și actriță principală).
Filmul trebuie văzut pentru toate motivele menționate mai sus, sau dacă nu, măcar pentru unul din cele mai faimoase/frumoase/parodiate/inspiraționale finaluri din istoria filmului. Locul 8 pe IMDb top 250.

Sunday, March 15, 2009

Am văzut...

In the company of wolves (1984) Au fost o dată ca niciodată basmele. Povești spuse de țărani, seara la foc, despre bine și rău, despre forțe necunoscute ale naturii, povești pline de teroare și erotism non-explicit, care aveau scopul de a atinge visceralul, nu doar a adormi copii. Apoi au venit frații Grimm și le-au adaptat pentru copii, le-au inocentizat, apoi a venit Disney și le-a dat lovitura de grație.
Neil Jordan (Interview with a Vampire) s-a întors la sursă și a redat partea întunecată a basmelor în acest gothic-fantasy-horror sublim; o avem pe bunicuța (Angela Lansbury („Verdict, Crimă”)) în rolul bunicuței care povestește nepoatei inocente despre pericolele oamenilor care sunt mai mult decât par, care nu-și pot controla animalul din ei să iasă. Filmul este încărcat cu alegorii și metafore, fără însă a fi îngreunat de ele, așa poate fi savurat și de cei care nu le înțeleg, ele nefiind relevante poveștii. Pentru unii un film horror/thriller cu vârcolaci, pentru alții o explorare a naturii umane, a viciilor celor mai adânci, a pierderii inocenței în procesul de maturizare și a descoperirii sexualității; îl recomand tuturor mai puțin celor slabi de inimă.


Alien (1979) În ’77 ‚Star Wars’ a revoluționat genul SF introducând o poveste complexe, epică, dar mai ales pentru inovațiile tehnologice. Doi ani mai târziu Ridley Scott va revoluționa și el acest gen de filme, nu prin tehnologie de data asta ci prin combinarea ingenioasă cu horror-ul. Primul din una din cele mai cunoscute serii de filme (4, dacă nu numărăm cele două ‚Alien vs. Predator’), „Alien” ne prezintă ideea simplă a unui extraterestru, un prădător perfect, prins pe o navă cu 6 oameni, și ce vor face ei ca să scape. Deși conceptul de bază e simplu, Scott a reușit să creeze niște tensiuni veridice și subtile între personajele umane, și le-a explorat cu eficiență. Astfel de lupta fizică pentru supraviețuire e dublată de o luptă a inteligenței pentru superioritate morală. Filmul ne prezintă debutul în faimă a lui Sigourney Weaver, și alături de ea actoria magnifică a lui Ian Holm („Lord of the Rings”, „From Hell”) și a lui John Hurt („The Elephant Man”, „Hellboy”, „V from Vendetta”), într-una din cele mai faimoase scene de moarte din cinema. Locul 49 pe IMDb top 250.

Saturday, March 14, 2009

9.

În 2005 Shane Acker a dat lumii scurtmetrajul animat 3-D „9”. În cele 10 minute ale sale filmulețul ne prezintă un viitor, în care noi nu mai suntem, iar ultimii umanoizi, sunt terorizați de un colector de suflete mecanic. După uciderea lui 5, 9 este ultimul rămas și trebuie să înfrunte monstrul pentru a-și răzbuna semenii și pentru a-și asigura liniștea. În ciuda faptpului că dialogul lipsește, povestea este captivantă, iar imaginile sunt fermecătoare, motiv pentru care filmulețul a fost nominalizat la oscar. De atunci circulă pe internet, pentru oameni să-l descopere. (eu am dat peste el întâmplător prin Stumble)

De curând am aflat (tot întâmplător) că scurt metrajul cu puternic potențial cinematografic chiar este în proces de filmare. Va fi regizat de Tim Burton, și vocile personajelor (de data asta va și dialog) vor fi interpretate de actori faimoși precum: Elijah Wood, Jennifer Connoly, John. C. Reily. Filmul va ieși anul ăsta. Trailerul e mai jos, și scurtmetrajul complet la fel (astfel când mergeți la film când va ieși, vă puteți lauda prietenilor că ați văzut scurtmetrajul pe care e bazat)


Scurt-metraj:



Trailer:

Friday, March 13, 2009

Am văzut...

The Gold Rush (Goana după aur) (1925-mut) Filmul după care Chaplin vroia să fie amintit. Deși nu e preferatul meu din filmele genialului tragico-comedian, este un film complet, combinație perfectă între dramă și comedie, rețeta de succes aplicată tuturor filmelor sale. Faimosul ‚erou’, vagabondul decide să plece în Alaska să caute aur. Dar lucrurile nu sunt așa de simple cum par; urși, bandiți, frig, foame și femei frumoase îi îngreunează succesul. Include 2 din cele mai iconice momente din cinematografie: dansul chiflelor și fierberea și consumarea bocancului. Locul 163 pe IMDb 250.

The Birds (Păsările) (1963) Hitchcock este fără dubiu maestrul suspansului, iar păsările este printre cele mai cunoscute filme ale sale. Nu e nici un horror, nici un thriller, cum e clasificat de mulți. Te atinge la o coardă mai adâncă, îți creează un disconfort psihic care nu poate fi așa ușor categorisit. Deși foarte bine făcut, efectul sutelor de păsări fiind foarte eficient, filmul e probabil cam lentuț pentru gustul „atât de elevat” al spectatorilor din ziua de azi.

Tuesday, March 10, 2009

The Big Lebowski

The Big Lebowski (1998) Jeff ‚The Dude’ Lebowski (Jeff Bridges) nu vrea decât să joace bowling și să mai fumeze un joint dar este asaltat în propria casă de doi agresori, care în proces îi distrug un covor; cei doi l-au confundat cu un alt Jeff Lebowski, milionar, de la care vroiau bani, pe care soția acestuia, o starletă porno, îi datorează în urma unor pariuri. The dude nu vrea decât o compensare pentru covor de la bătrânul milionar, dar acesta refuză. Când însă soția sa e răpită acesta îl recontactează pe eroul nostru să ducă banii ceruți de răpitori la locul de întâlnire; dar când intră în joc prietenul dude-ului, un fost soldat obsedat de vietnam care sărbătorește cu sfințenie sabatul deși nu e evreu (John Goodman), o trupă de pop-industrial germană care se cred teroriști, un detectiv inapt, un regizor de filme porno, fiica artistă și bogată a milionarului Lebowski, un adolescent apatic care fură mașini, o marmotă și un deget tăiat, povestea devine puțin mai complicată. Considerat printre cele mai bune filme a fraților Coen, în ciuda poveștii complicate totul e destul de clar pe parcurs. Amuzant peste poate, recomand filmul oricui. Mai joacă: John Torturro, Phillip Seymour Hoffman, Julianne Moore, Steve Buscemi, Peter Stormare, Tare Reid și Flea (de la RedHotCHilliPeppers). Locul 152 pe IMDb top 250.

Sunday, March 8, 2009

Am văzut...

Singin’ in the Rain (1952) Trebuie văzut cel puțin o dată în viață! E funny, dar nu e comedie, e puțin kitsch, dar într-un sens bun, e Gene Kelly, e una din cele mai faimoase scene din cinema! E un mic păcat pe care ni-l permitem în secret cu toții. Locul 77 pe IMDb top 250.


Cabinetul Doctorului Caligari (1920) Sinopsis: Un hipnotist are sub puterea sa un somnambul care a dormit constant de 23 de ani, și pe care îl trimite prin orașe să ucidă oameni; poveste e văzută prin ochii unui tânăr a cărui prieten este ucis de somnambul. Printre primele filme horror (chiar primul după unii istorici) și primul film din valul expresionismului german, care ne-au adus și faimosul „Nosferatu”, acest film a inspirat numeroși regizori moderni, atât din cauza decorului suprarealist cât și a tematicii. Tim Burton ar fi un exemplu evident. Dar în ciuda acestor fapte, și că e primul film cu un twist-ending, nu recomand film decât celor cu interes în istorie cinematografică


Fahrenheit 451 (1966) Citiți cartea! Povestea: eterna distopie din viitor, aici televizoarele sunt folosite pentru a menține populația într-o stare de „zombii” inculți(pare cunoscut?), cititul (al cărților sau a orice altceva fiind strict interzis), personajul principal are slujba de a arde cărți, însă când deschide o carte pentru prima dată, începe să aibă îndoieli. Până aici numai bine, dar cu tot talentul lui Truffaut, filmul e un epic fail! Actoria nu iese cu nimic în evidență, regia nici atât! Sentimentul de viitor distopic e foarte puțin explorat, în comparație cu „1984” sau „Portocala Mecanică”! printre primele filme la care chiar aștept remake-ul!


8 ½ (1963) Filmul (autobiografic?) al genialului Fellini despre un regizor care nu reușește să-șî dea seama despre ce e de fapt următorul său film. Agasat de producători, ziariști, actori, soție, amantă el se retrage într-o lume de vis, pierzând limita între fantasie și realitate. Un film foarte personal al regizorului, câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film străin, nu îl recomand însă unui public modern general. Locul 151 pe IMDb top 250.


Mean Streets (1973) Câteva zile din viața unor gangsteri de rang mic din cartierul italian din New York. Prima colaborare a lui Martin Scorsese cu Robert de Niro, și deși nu e debutul pentru nici unul, e filmul care i-a împins pe amândoi spre succes și recunoaștere. Succes care va fi consolidat de încă 7 filme împreună. În acest film rolul principal îi revine lui Harvey Keitel, care face o treabă excelentă. Merită văzut, de fani Scorsese sau „Nașul”, și nu numai.

Wednesday, March 4, 2009

Citizen Kane

Although it was 1962 when Bob Dylan posed the question “How many roads must a man walk down…?” in song form, it has obsessed people for centuries, numerous books and plays having been written in an attempt to answer it. Movies are no exceptions, with films such as “Forrest Gump” and “The Curious Case of Benjamin Button” telling the story of a man’s journey through life, the people he meets, the things he learns and what sticks with him in the end. But the first major film to tackle this subject is Orson Welles’ “Citizen Kane”.
This black-and-white film from 1941 has revolutionized the film industry; Welles’ creative vision has introduced brand new ways of looking at the way a story can be built, at editing and even the technology itself which was employed.
The story starts with the death of billionaire Charles Foster Kane, and retells the story of his rise as an ambitious young man, and his later demise, alienating the people around him. His story is told in a set of flashbacks, recalled by his former associates, stories collected by a news reporter who tries to find out the meaning of Kane’s last word: “Rosebud”, one of the most intelligent and famous plot-generators in movie history.
Many might argue that over the years the film has become overrated, the story lacking emotion, the acting being over- or underdone, yet for its achievements and its place in cinema history, this movie should not be missed by any true movie-lover.

Tuesday, March 3, 2009

Am văzut...

The Elephant Man (1980) Filmul alb-negru a lui David Lynch prezinta povestea (semi)ficționalizată a lui Joseph (John în film) Merrick, Omul-Elefant, care a trăit în Marea Britanie la finalul secolului XIX. De când era mic John (jucat magnific de John Hurt [V for Vendetta]) suferă de o deformare extremă a corpului, motiv pentru care este exploatat de un bărbat nemilos care îl torturează și îl expune la un carnaval în fața unui public batjocoritor. Este salvat de doctorul Treves (Anthony Hopkins) care nu îl vrea decât ca și obiect de studiu prin care să-și poată publica numele în ziare. În spatele deformării însă nu vede decât un imbecil, la fel ca asistentele spitalului; însă în curând se dovedește că sub urâțenie se ascunde o minte sclipitoare, sensibilă dar timidă. Dar circarul își vrea atracția principală înapoi, și mai sunt și alții care vor să facă bani de pe așa o raritate a naturii. Conflictele sunt multe, unele mult prea subtile pentru a fi observate din prima, altele evidente care duc acțiunea mai departe. E o dramă uneori emoționantă, alteori grotescă, tipic Lynchiană, dar totuși unul din cele mai bune ale sale. Recomandat (singur sau în cuplu. nu e film de gașcă)! Locul 86 pe IMDb.


Steamboat Bill, Jr. (1928-mut) Ultimul film a lui Buster Keaton înainte să semneze contractul cu MGM prin care își pierde licența artistică și implicit cariera. O comedie adorabilă, cu o poveste de dragoste romeoșijulietenească, puțin mai lungă de o oră. Cascadoriile pe care Keaton le face el însuși sunt nebunești și aproape greu de crezut că nu sunt facute prin efecte de editare. (Amintesc doar mult refolosita și de atunci clișeeatica cascadorie cu zidul casei care cade peste actor, care este salvat deoarece pe el cade fix geamul (jumate din echipaj a parasit platoul la filmarea scenei, deoarece zidul era din caramidă groasă cât se poate de adevarată, și un calcul greșit l-ar fi omorat pe loc pe marele comediant)). Recomandat nu doar amatorilor de filme vechi!


The 39 Steps (1935) Deși îmi plac filmele vechi, de câte ori mă pun să mă uit la unul, îmi frică să nu fie prea lent și plictisitor. 39 Steps nu e nici una nici alta, și pe bună dreptate ar trebui să-mi fie rușine să cred ca marele Hitchcock ar putea face un film care să nu te țină în suspans de la început la final. Acest film e un cocktail de poveste de dragoste, încredere și trădare, amestecat cu un pic de spionaj și o linguriță de bar de poveste detectivă. Așa de bine echilibrat încât nu cade în nici una din categoriile menționate și cade în toate. Recomandat mai ales în cuplu, din moment ce ambii vor avea ce trage din el. Și repet, nu, nu vă veți plictisi, deși e vechi de peste 70 de ani, nu vă va plictisi.

Hellboy II: The Golden Army

Despite positive critical reception for Guillermo del Toro’s first adaptation of Mike Mignola’s celebrated comic ‘Hellboy’, studios were more or less reluctant to give the green light for a sequel. But when a couple of years later something called ‘El Laberinto del Fauno’, the director’s Spanish film, hit the screens and met great critical and financial reception, even getting nominated for Best Foreign Film at the Oscars, executives were not only quick to start a franchise, but also gave del Toro full creative freedom. The result? ‘Hellboy II: The Golden Army’.
Together with the director, most of the cast from the first film returns, Selma Blair as the pyrokinetic Liz, the amazingly versatile Doug Jones as Abe Sapien, and another two minor roles, John Hurt in flashback scenes and Ron Perlman as the title character Hellboy; to these Seth McFarlane added his voice talent.
The story, no longer adapted directly from the comics, but written for the film by del Toro and Mignola, keeps the fantastic tone of the first one, with numerous comedic moments. Also the approach is more towards the mythological theme, in contrast with to the first one which had Nazis as villains, which allowed for more of the great special effects.
The movie seems to poke a bit of fun at other superhero movies such as ‘The Dark Knight’ or ‘X-Men: The Last Stand’ which take themselves a bit too seriously, and creates a lighter atmosphere. Thus the movie will amaze kids and amuse adults.

The Seventh Seal

A unanimous favorite of critics and one of the everlasting legends of cinema history, indeed there is barely anything which has not been told or discussed about this classic piece of the youngest form of art.
When Ingmar Bergman started filming The Seventh Seal in 1956 surely he had no idea of the influence it would have on future generations of filmmakers. A constant explorer of the human condition, the director gives us the story of Antonius Block, a knight who returns from the Crusades, only to find his homeland is crippled by the plague. He is confronted by Death, who has come to take him, but Block manages to delay his final moment, by challenging the Dark Angel to a game of chess. During this game, together with the knight we explore the state of his country, the people in it, the fear of the plague and wars, and the effect that fear has, we question God and the Meaning of Life. Although set in the 14th century the themes of the movie are just as relevant today as they were back then, wars are still being fought, and diseases such as AIDS and cancer are modern plagues. Yet, as the inevitability of the game’s final outcome becomes clear to the hero of the story and the audience, we are still left with a bit of hope, that there might be a greater purpose and happiness does not allow itself be drowned by the scourges of life.

Sunday, March 1, 2009

Am văzut de curând și (ne)recomand

Das Leben der Anderen (Viața celorlalți) (2006) Foarte recomandabil. A fost la TIFF în 2007. A primit premiul Oscar și BAFTA pentru cel mai bun film străin. În Germania de Est un spion STASI (varianta germană a Securității) ascultă apartamentul unui cuplu de intelectuali, dar când aceștia se pun în situații compromițătoare își dă seama ca nu vrea să îi raporteze. Locul 53 pe IMDB top 250(pentru cei pentru care asta e o referință).


King Kong (1933) Recomand. Deși puțini sunt cei care au rabdare cu filme vechi, filmul, originalul, are un pas repede (e jumate din timpul din varianta 2005), te prinde imediat, și deși primele apariții ale gorilei gigant te fac să râzi, treci repede peste insuficiențele tehnologice. Locul 204 pe IMDb top 250.


Eraserhead (1977) Capodopera lui David Lynch, nerecomandat decât fanilor regizorului care încă nu l-au văzut, sau iubitorilor de filme antihollywood, avant-garde. E un film bizar, plin de simboluri, care nu îți dă cea mai plăcută stare. Dar să ne înțelegem, e GENIAL.


Crucișătorul Potemkin (1925-film mut) Unul din cele mai importante și influente filme din istoria cinamatografiei, cu siguranță ați văzut cu toții o parodie sau referire la faimoasa scena de la treptele de la Odessa, cand căruciorul cu copilul în el coboară treptele sub asediul soldaților. Cu toate astea filmul de propagandă comunistă, e destul de lent și are destule greșeli
chiar și pentru un film din vremea acea. Recomandat celor care sunt interesați de istoria filmului.


Der Untergang (Downfall, nu găsesc titlul în română) (2004) Al doilea film german de pe listă, și al doilea cu temă istorică. Ultimele zile al cancelarului Hitler în buncărul său înainte de a se sinucide, și decăderea sa în nebunie. Foarte bine filmat, foarte bine jucat. Recomandabil tuturor, dar mai ales celor cu interes în al Doilea Război Mondial. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin. Locul 77 in IMDb top 250.


Back to the Future (Înapoi în viitor) (1985) L-am revăzut. Nu comentez. Cine nu l-a văzut să se uite acum! Locul 103 pe IMDb.


Che: Part One (2008) Prima parte din cele 2 filme făcute de Steven Soderbergh cu Benicio del Toro în rol principal despre Erneste ‚Che’ Guevara. Acest film spune povestea celor 2 ani în care s-a dus lupta răsturnării puterii lui Fulgencio Batista. Filmul nici nu îl glorifică (cum ar gândi mulți) pe faimosul revoluționar, nici nu îl damnează. Foarte recomandat celor cu interes în Guevara, în istorie sau cărora plac filmele de război sau dramele non-kitsch.


College (1927-film mut) Alături de Charlie Chaplin și Harold Loyd, Buster Keaton este unul din fondatorii filmelor de comedie la Hollywood. „College” e un film drăguț, dar cu siguranță nu unul din cele mai bune ale sale. Recomandat amatorilor filmelor mute, sau fanilor Chaplin, dar nu cu mare inimă.