The Elephant Man (1980) Filmul alb-negru a lui David Lynch prezinta povestea (semi)ficționalizată a lui Joseph (John în film) Merrick, Omul-Elefant, care a trăit în Marea Britanie la finalul secolului XIX. De când era mic John (jucat magnific de John Hurt [V for Vendetta]) suferă de o deformare extremă a corpului, motiv pentru care este exploatat de un bărbat nemilos care îl torturează și îl expune la un carnaval în fața unui public batjocoritor. Este salvat de doctorul Treves (Anthony Hopkins) care nu îl vrea decât ca și obiect de studiu prin care să-și poată publica numele în ziare. În spatele deformării însă nu vede decât un imbecil, la fel ca asistentele spitalului; însă în curând se dovedește că sub urâțenie se ascunde o minte sclipitoare, sensibilă dar timidă. Dar circarul își vrea atracția principală înapoi, și mai sunt și alții care vor să facă bani de pe așa o raritate a naturii. Conflictele sunt multe, unele mult prea subtile pentru a fi observate din prima, altele evidente care duc acțiunea mai departe. E o dramă uneori emoționantă, alteori grotescă, tipic Lynchiană, dar totuși unul din cele mai bune ale sale. Recomandat (singur sau în cuplu. nu e film de gașcă)! Locul 86 pe IMDb.
Steamboat Bill, Jr. (1928-mut) Ultimul film a lui Buster Keaton înainte să semneze contractul cu MGM prin care își pierde licența artistică și implicit cariera. O comedie adorabilă, cu o poveste de dragoste romeoșijulietenească, puțin mai lungă de o oră. Cascadoriile pe care Keaton le face el însuși sunt nebunești și aproape greu de crezut că nu sunt facute prin efecte de editare. (Amintesc doar mult refolosita și de atunci clișeeatica cascadorie cu zidul casei care cade peste actor, care este salvat deoarece pe el cade fix geamul (jumate din echipaj a parasit platoul la filmarea scenei, deoarece zidul era din caramidă groasă cât se poate de adevarată, și un calcul greșit l-ar fi omorat pe loc pe marele comediant)). Recomandat nu doar amatorilor de filme vechi!
The 39 Steps (1935) Deși îmi plac filmele vechi, de câte ori mă pun să mă uit la unul, îmi frică să nu fie prea lent și plictisitor. 39 Steps nu e nici una nici alta, și pe bună dreptate ar trebui să-mi fie rușine să cred ca marele Hitchcock ar putea face un film care să nu te țină în suspans de la început la final. Acest film e un cocktail de poveste de dragoste, încredere și trădare, amestecat cu un pic de spionaj și o linguriță de bar de poveste detectivă. Așa de bine echilibrat încât nu cade în nici una din categoriile menționate și cade în toate. Recomandat mai ales în cuplu, din moment ce ambii vor avea ce trage din el. Și repet, nu, nu vă veți plictisi, deși e vechi de peste 70 de ani, nu vă va plictisi.
cinefilia: incurabilă
No comments:
Post a Comment