Let the right one in

An: 2008

Gen: dramă-horror
Titlu original: Låt den rätte komma in
Limba: Suedeză
Durata: 115 min

Cum să încep eu să vorbesc despre „Let the right one come in”? ‚E GENIAL’ ar fi probabil un început adecvat, dar cred că ar merge mai bine ca și concluzie. Hm? Cum să încep eu să analizez filmul? De unde să incep? De la regie, de la actorie, de la poveste?

Ok? Ați auzit de „Twilight”? Filmul care a ieșit anul trecut despre gagica aia bună care se îndrăgostește de băiatul cel chipeș dar rău dar totuși bun care e de fapt vampir. Păi ‚Twilight’ a fost genul de film despre care de cum am auzit am decis că nu mă interesează, motiv pentru care nici nu l-am văzut, nici nu am deschis cartea. Și de ce atunci sunt așa de înnebunit după un alt film care implică vampiri și romanțe? Păi, și covorul cu „Răpirea din Serai” pe care îl are bunica atârnat de perete și ‚Mona Lisa’ a lui da Vinci înfățisează femei, cu toate astea nu prea le pune nimeni în aceeași categorie.

Oskar e un băiat de 12 ani care este torturat zilnic de bătăuși, motiv pentru care se antrenează seara de seară cu un cuțit să îi omoare; într-o seară observă că un bărbat cu fiica se mută alături, bărbat care a doua seară iese în parc să ucidă un adolescent și să îi colecteze sângele; nu de alta dar fiica sa este un vampir și trebuie hrănită; fiică care dezvoltă un interes pentru Oskar, și nu pe bază de foame. Între cei doi copii singuratici apare o prietenie care se dezvoltă rapid într-o legătură mult mai adâncă. Legătură pusă în pericol de multe elemente prevăzute și ne.

De ce filmele cu tentă horror-mistică sunt atât de potrivite pentru explorarea pierderii inocenței copilărești, descoperirea sexualității, maturizare nu-mi dau seama, dar cu siguranță pot face asta doar sub o regie talentată și o poveste care să nu cadă în absurd. „In the company of wolves” e mai explicit orientat în această direcție, pe când „Let the right one in” are o linie narativă completă, mult mai complexă, personajele fiind mult mai bine lineate. Cele două personaje principale nu doar descoperă aceea primă dragoste atât de intensă, dar trec prin mult mai multe drame, cu care se poate identifica oricine; alienare, umilință, singurătate, sentiment de părăsire, și se descoperă nu doar unul pe altul, ci și fiecare pe sine, și trecând împreună prin foc și pară descoperă valori noi pe care le au.
Recunosc, filmul e cam lent pentru gustul multora; mai ales celor care așteaptă un horror, cu un plot twisted și multe scene sângeroase (nu vă îngrijorați filmul e deja în proces de refacere americană, și sunt sigur că produsul final va fi destul de idiotizat pentru placerea voastră), dar asta face parte din regie, din tema principală. Nu e un horror, aia e doar tenta, nu are scopul de a vă speria, nu are crimă după crimă, nu e exagerat de mult sânge, totul e realist (dar asta nu înseamnă ca nu sunt scene care vă vor ridica părul de pe brațe); e o dramă superbă, și nu de genul celor emoționante dar fără fond.

Actoria celor 2 pre-adolescenți este magnifică, și chimia dintre ei perfectă, greu de crezut că sunt începători. Ceilalți actori nu sunt nici ei de neglijat.

Locul 191 pe IMDb 250 (si asta sunt sigur doar pentru că e în suedeză, alt fapt care va tria spectatorii români în cei 80% de consumeri fără idee și restul puțin de iubitori de film)

P.S: zăpada proaspătă e oficial sursa cea mai versatilă de sunete într-un film, de la liniștitor la mega-creepy.