Am văzut

The General (1926) Penultimul film a lui Buster Keaton înainte de a semna contractul cu MGM și cel mai apreciat de critici și de fani laolaltă. O comedie bazată pe o poveste adevărata despre un inginer de tren sudist din timpul Războiului Civil American, care pornește singur în goană pe urma unor nordiști care au furat un tren în care era și iubita sa. Un film cu o poveste drăguță dar mai ales multe cascadorii periculoase pe care doar Buster ar fi fost în stare să le facă. Prost primit de public la lansare, filmul între timp și-a ocupat locul binemeritat în istoria cinematografiei, nelipsind de pe nici o listă de filme de top al tuturor vremurilor. Ex. Locul 126 pe IMDb top 250.

Hoții de biciclete (1948) Motive pentru care majoritatea publicului român nu s-ar uita la filmul ăsta: e din 1948, e în italiană nu engleză, nu a fost făcut la Hollywood, e alb-negru. Motive pentru care restul publicului roman rămas trebuie să vadă filmul acesta: nu a fost făcut la Hollywood, are un Oscar pentru cel mai bun film străin, actorii, deși amatori, joacă cu o naturalețe surprinzătoare, este considerat de mulți critici ca cel mai bun film făcut vreodată, și dacă nu chiar cel mai bun, în zona aia, ocupă locul 97 pe IMDb top 250.
Filmul spune povestea unei familii italiene în depresia de după Cel De-al Doilea Război Mondial. El găsește o slujbă pentru care însă are nevoie de o bicicletă. În prima zi de lucru bicicleta i se fură, și pentru a nu fi concediat merge cu fiul său să o caute. Un film minunat despre familie, speranță, moralitate și limita umană. În perioada această de criză filmul pare dureros de actual și familiar, și va trezi amintiri în cei care au crescut cu căzile pline de sticle goale de ulei și bere care urmau să fie dezetichetate.

Grindhouse-Planet Terror (2007) Filmul lui Robert Rodriquez care pastișează B-movie-urile anilor ’70-’80 cu care a crescut. Un film amuzant, sângeros, cu o poveste proastă, cu actori care joacă lamentabil și cu efecte special de doi bani. Însă trebuie să înțelegeți că povestea este intenționat scrisă prost cu dialoguri care te fac să râzi la cât de proaste sunt, actorii sunt excepționali în a imita actoria proastă a actorilor de gradul 2 folosiți în filmele vechi, Bruce Willis și Josh Brolin fiind doar două motive pentru a iubi fimul. Iar cât despre efectele proaste, s-au investit milioane pentru ca ele să arate așa de prost.
Filmul probabil trezește sentimente de nostalgie în Americani, românii însă cu greu vor înțelege conceptul de a face un film așa de prost în mod intenționat.
Filmul a fost filmat pentru a fi prezentat impreuna cu filmul “Grindhouse-Death Proof” a lui Tarantino, dar in afara Statelor s-a renuntat la acest format, asa ca astept sa il vad sip e celalalt.
În orice caz a fost o experiență foarte amuzantă, care merită repetată cu o pungă mare de popcorn, câteva beri și o gașcă bună de prieteni.