Un preot catolic se supune voluntar unui experiment în urma căruia este infectat cu un virus ucigător pentru a găsi un vaccin pentru acesta. Ca şi ceilalţi voluntari ai experimentului el decedează, dar reînvie în mod miraculos după câteva zeci de secunde. Aparent vindecat de virus el este văzut ca un sfânt, ipostază care îl readuce în viaţa unui fost prieten, acum ipohondru, care trăieşte cu mama şi soţia sa.
În curând preotul observă că reînvierea nu a fost un miracol ci un blestem, căci a fost transformat în vampir. Nu poate ieşi în timpul zilei, simţurile şi puterile i s-au înzecit, dar la fel şi poftele, iar cele mai puternice sunt cea pentru sânge proaspăt şi pentru soţia prietenului său cu care începe o relaţie.
Regizat şi conceput de Chan-wook Park care a regizat filmul „OldBoy” despre care am vorbit nu demult, filmul a câştigat premiul juriului la Cannes anul acesta. Vrând să aducă o nouă lumină asupra genului de vampiri, Park a adaptat romanul „Thèrése Marquin” a lui Émile Zola, despre un bărbat care se îndrăgosteşte de soţia celui mai bun prieten al său, şi l-a sucit, a adăugat preotul şi vampir şi a scos acest film minunat.
Filmul nu e de groază, deşi nu duce lipsă de scene înfiorătoare, ba chiar are câteva scene de umor (negru se înţelege), ci este o dramă compusă din mai multe drame: preotul dedicat care brusc se trezeşte plin de patimi, femeia abuzată de familie, trădare, adulter, iertare. Filmul ia turnuri noi când crezi că totul este deja explorat, te surprinde din nou şi din nou.
Ca şi „OldBoy” filmul a reluat şi transformat genul pe care se bazează, povestea fiind filtrată prin filozofia şi valorile Orientale, totul prezentat prin nişte imagini de o puternică estetică, a frumosului, urâtului, greţosului etc.
Şi ca şi „OldBoy” deja se plănuieşte un remake a la Hollywood. Prindeţi originalul cât puteţi.
No comments:
Post a Comment