Pages

Wednesday, March 24, 2010

Sunrise: A Song of Two Humans (1927)

Nu sunt irealist, şi nu mă aştept să vă conving că filmele mute merită văzute în general, dar mie îmi plac, şi unele chiar merită văzute de oricine. „Sunrise” e unul din aceste filme, fiind considerat printre cele mai bune filme dinainte de apariţia sunetului (chiar dacă a apărut la două luni după primul film cu sunet). Povestea e a unui ţăran care e sedus de o orăşeancă şi împreună complotează spre uciderea soţiei acestuia, prin înec. Poate însă să o ducă la capăt?
Poate că povestea nu e extrem de puternică, dar în simplitatea ei te atinge. Filmul însă iese în evidentă prin regia minunată a lui F.W. Murnau (tipul care făcuse cu cinci ani în urmă „Nosferatu”, primul film cu vampiri şi primul film horror din istorie). Talentul sublim al acestuia de a spune o poveste doar prin imagini nu a fost atins de prea mulţi regizori până în ziua de azi. Nevoia de carduri de dialog fiind foarte mică, acestea disparând complet spre final. Iar fiind unul din copii al expresionismului cinematografic german, aceste carduri nu sunt doar text alb pe fundal negru cu acelaşi font, ci se schimbă de la personaj la personaj şi de la situaţie la sitiuaţie, ele însele fiind o artă aparte a filmului. Dar mai ales de notat e faptul ca daca in alte filme esti constient de lipsa de dialog, aici atat de mult tras in poveste, si e facut cu atata eleganta incat nu observi.
Alt exemplu de regie sunt numeroasele suprapuneri de imagini maiestruos executate, desigur în ziua de azi nimeni nu mai foloseşte suprapunerea de imagini, dar la vremea aia era o tehnică destul de obişnuită, însă rar folosită cu talentul lui Murnau.
Un film frumos de 94 de minute.
187 pe IMDb 250

Si daca tot vorbeam...

...de scurt metraje si TIFF 2007, in sfarsit am reusit sa gasesc cel mai bun (dupa opinia mea) film din acea serie, "Examen" a lui Paul Negoescu. Desigur criticii au preferat si au premiat "Lampa cu caciula" caci e la moda in Romania sa se premieze filmele plictisitoare in care nu se intampla nimic, si care nu fac altceva decat sa arate chestii banale pe care le stim din viata romaneasca, pentru ca vezi tu, asta le place europenilor, asa ca asta premiem si noi. Nu am nimic cu minimalismul, cand e bine folosit, "Politist, Adjectiv" a fost un film bun, chiar daca nu se intampla mare lucru. Se intampla in interior. II ZICE SUBTEEEEXT!!! MA AUDE CINEVA? Pentru studii mai aprofundate vedeti Harold Pinter.

Si uite asa nici in acest filmulet nu prea se intampla mare lucru, ai zice ca e banal daca as face rezumatul actiunii in sine, dar se intampla atat de multe in subtext, si e atat de fain reprezentat. Draga HBO si critici romani de film: SUGETI PULA! SUNTETI NISTE RATATI CARE PUPA IN CUR EUROPA SI NU STITI SA GANDITI! LAMPA CU CACIULA A FOST UN CACAT SI LA FEL SI MEGATRON! TREZITI-VA SI MIROSITI VALOAREA!

Anyway, without furthe delay iata linkul la film, ca nu am gasit embed:

Sunday, March 21, 2010

Medium-metraje. Două

Pentru că nici un film mai lung de 15 (hai 20) de minute după părerea mea nu mai e scurt-metraj. Când filmul e jumătate dintr-un lung-metraj, numai scurt nu e. Dar asta nu are relevanţă prea mare cu articolul, e doar ceva care mă enerva de ceva vreme. (mai precis de când am văzut un aşa zis scurt-metraj intitulat „Nu te supăra dar...” care a durat ceva peste 40 de min şi aproape mi-a stricat Scurtmetrajele Româneşti de la TIFF).

Anyway, primul din cele două medium-metraje pe care le-am văzut de curând este „The Hunt for Gollum” film care a luat prin surprindere multă lume prin 2009. Filmul e un fel de prequel la „The Fellowship of the Ring” în care Aragorn îl caută pe Gollum pentru a afla ce ştie despre Inel şi înainte ca duşmanul să ajungă la el.
De ce a luat filmul lumea prin surprindere? Simplu, e un film cu buget extra-redus făcut de fani, doar că e chiar bun. Drept e că povestea nu prea e poveste, ci mai degrabă o extensie a filmului şi că trebuie să fi văzut trilogia ca să înţelegi despre ce e vorba, dar hei, din câte ţin eu minte destul de multă lume a văzut filmele lui Jackson, şi oricât aţi nega, v-au plăcut. Dar să revenim...
Era o vreme când fan-fiction însemna adolescenţi frustraţi „publicând” pe forumuri propriile variante ale aventurilor lui Luke Skywalker, Ellen Ripley şi desigur variante mult mai cool şi de, gen, o mie de ori mai bine scrise ale lui Harry Potter (care acum se foloseşte de puterile sale pentru a bang-ui gagici şi alte chestii pe care autorii nu le vor face niciodata). (pauză de vomă induse de vagile amintiri ale celor 5 rânduri de fan-fiction pe care le-am citit)
Dar acest film a demonstrat că se poate face şi fan-fiction bun. De exemplu dacă nu scrii tu povestea ci te bazezi pe scrierile consacrate ale altcuiva. Desigur, neavând buget efectele CGI sunt slabe (îmi amintesc de Alien³), şi costumele unor orci din fundal sunt cam improvizaţionale, dar în rest...orcii principali arată ca şi în film, iar mare parte e filmat prin păduri fără nevoie de efecte speciale. Filmul nu are acel feel de film de amatori pe care îl au alte filme, chiar dacă este, şi se apropie foarte tare de atmosfera originalelor. Dar punctul cel mai tare e actoria, tipul care îl joacă pe Aragorn e minunat, nu doar îl imită pe Viggo Mortensen, ci îi surprinde perfect intensitatea liniştită pe care acesta a dat-o lui Aragorn. După primele 5 secunde nu mi-a mai trecut prin cap că ar fi alt Aragorn decât cel pe care îl ştiu.
Recunosc că e un film în mare parte pentru fani, care chiar ar trebui să îl vadă, dar e o experienţă plăcută (de 40 de minute) pentru oricine a văzut originalele.

Îl găsiţi aici:


Celălalt film unul din primele filme ale unui tânăr regizor care prin anii ’80 încerca să arate lumii viziunea sa întunecată dar plină de umor, nu ştiu dacă aţi auzit de el dar îl cheamă Tim Burton, iar filmul de vreo 30 de minute se numeşte „Frankenweenie”.
Un băieţel de vreo 9 ani adoră să facă filme horror amatoriale (could that be a self-reference Mr. Burton), şi mai ales dacă câinele său poate juca în ele. Câinele însă moare lovit de o maşină. Dar băiatul nu se lasă bătut şi încearcă să resusciteze câinele folosind fulgere, ceea ce îi reuşeşte. Dar în curând tot oraşul e speriat de câinele-zombie, şi da este o scenă cu o mulţime furioase fugărindu-l cu torţe (vezi lanterne).
Filmul a fost comandat de Disney, dar au hotărât că e prea înfricoşător pentru copii aşa că l-au concediat pe Burton, care a mers să facă „Batman”, numa’ de-al dracului. Spre norocul nostru filmul a reapărut ca şi un extra pe dvd-uri. Şi îl putem vedea pe youtube.
Fiind gândit pentru copii filmul e puţin absurd, dar într-un mod burtonesc minunat. Iar unele referinţe la filmele vechi de groază sunt absolut delicioase. Un film amuzant cu actori precum Shelley Duvall („The Shining”) şi Daniel Stern (Marv din „Home Alone”), dar tânărul actor principal îi face pe ambii să pară amatori.
Un film amuzant care momentan este în pre-producţie să devină lung-metraj.

Chestia asta pare interesanta

Trailer pt filmul francez: "Bluebeard" (cititi despre poveste intai)

Saturday, March 20, 2010

Being There (1979)

Să vă spun un secret: Peter Sellers e genial! Ok, m-aţi prins, nu e un secret, dar e adevărat. Omul are un talent şi o energie incredibilă şi mulţumită lui ne putem delecta cu filme precum originalul „The Pink Panther”, „The Party” şi desigur „Dr. Strangelove or: Or How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb” probabil cea mai bună comedie – ever.
Acum omul a făcut şi câteva alegeri proaste în carieră, ultimul său rol fiind probabil unul din acestea, dar slavă domnului pen-ultimul său rol nu a fost; din contra, a fost una din cele mai bune alegeri ale sale, dându-ne un cântec de lebădă minunat.
„Being There” spune povestea unui grădinar cam simplu (a.k.a prostuţ), analfabet, şi (părerea criticului) puţin autist, Chance, care nu a părăsit în viaţa sa vila unde are grijă (cu multă pasiune) de grădină şi se uită non-stop la TV. Când însă îi moare angajatorul, Chance este dat afară din casă şi trebuie să se descurce în lume. Nu ar fi supravieţuit nici prima noapte dacă nu ar fi ajuns să fie invitat la cină de un miliardar local foarte influent în politica Americii. Aici, datorită faptului că e îmbrăcat în hainele elegante ale fostului stăpân, este confundat cu un om de afaceri în probleme financiare. Gazdele îi interpretează felul simplist şi direct de a vorbi ca dovadă a unei înţelepciuni înnăscute, iar Chance ajunge să fie cunoscut de toată lumea bună din oraş iar mai apoi de întreaga lume.
Este o comedie excelentă foarte bine scrisă şi chiar emoţionantă. Peter Sellers joacă un rol foarte atipic, liniştit şi calm, în contradicţie cu alte roluri ale sale, dar cu atât mai eficient. Umorul nu e exagerat sau forţat filmul având tonul liniştit al personajului său principal. În plus este cred singurul film care conţine o scenă cu Shirley McLaine masturbându-se.

Monday, March 15, 2010

My top 20 Movie Villains ~part 2~

10a. Keyser Soze
Seen in: The Usual Suspects
Mi-a dat multe batai de cap tipul. Adica merita un loc in top 10 pe deplin, dar unde? Este unul din cei mai originali si malefici si larger than life villaini din istoria cinematografiei, pe de alta parte are parte de un screen time minim. Era ori pe locul 10 ori pe locul 1, si inca nu stiu daca am facut alegerea buna.

10b. Alex DeLarge

Seen in: A Clockwork Orange
eu sunt uituc si zapacit. de aia v-am cerut si voua pareri despre villaini, dar aparent sunteti si voi uituci si zapaciti si imi faceti sugestii dupa ce fac lista. Anyway acest late-comer isi merita locul in lista, e rau, nu are empatie, si adora sa fie asa. Violeaza, bate, fura (foarte detaliat prezentat de Kubrick din nou), dar din nou, problema e ca noi il iubim in fiecare secunda. Macar acesta nu se pocaieste.

9. Nurse Ratchet
Seen in: One flew over the Cuckoo's Nest
De ce e asa de sus pe lista? Pentru ca reprezinta sistemul. Pentru ca nu e un super-villain malefic, ci perfect veridica. Pentru ca a castrat (metaforic) un grup de barbati, pentru ca nu are mila, dar mai ales pentru ca e sincer convinsa ca tot ce face e pentru binele bietilor oameni pe care ii tortureaza.

8. The Terminator
Seen in: The Terminator (part 1)
Pentru ca e cult. Pentru ca e Arnie, cand Arnie era ceva in filme. Pentru ca e cool. Pentru ca zice "I'll be back". Pentru ca e o masina de ucis care nu se va opri pana nu e distrusa. Ignoram desigur celelalte aparitii, si celalate modele mult mai eficiente, dar fara atata carisma.

7. Agent Smith
Seen in: The Matrix Trilogy
Pentru ca e cool. Pentru ca sunt 200 din el. Pentru ca e Hugo Weaving. Pentru felul in care zice "Mister Anderson". Pentru impactul cultural (dsigur acesta a venit cu filmul, dar hei, e si el parte din film). Pentru ca e varianta trojan.exe la The Terminator, and we fuckin' hate trojans.

6. Paul & Peter

Seen in: Funny Games, Funny Games U.S
Doi ingeri demonici care ne arata cat de elegant si seductiv poate fi raul. Pentru ca sunt atat de al naibii de reali. Pentru ca au doua reincarnari, amandoua jucate excelent. Pentru ca controleaza tot, inclusiv filmul, inclusiv pe noi. Pentru ca daca nu ai sti mai bine i-ai vrea logodnici fiicelor tale. Pentru ca raul lor nu are sens sau motivatie, si e mai aproape de noi decat oricare alt villain din lista.

5. Dracula
Seen in: De la Nosferatu la Dracula 3000 in vreo 100 de filme.
Pentru ca e villainul cult original. Pentru care puterile pe care le are si pentru ca e nemuritor. Pentru ca are parte de gagici de prima clasa. Pentru ca e roman. Pentru ca e Max Schreck si Bela Lugosi si Christopher Lee si Gary Oldman si Lelsie Nielsen si Willem Dafoe si multi multi altii. Pentru ca impactul cultural e nemasurabil.

4. Amon Goeth
Seen in: Schindler's List
Unde sa incep? Numele fratilor, cand auzi Amon Goeth the gandesti la o trupa de death metal sau un turn de orci din Stapanul Inelelor. Sa il chiar cheme asa. Pentru ca e Ralph Fiennes, and Ralph Fiennes is fucking evil (he is Voldemort dammit! nu credeam ca acest nume va ajunge pe lista). Pentru ca a omorat atatia oameni. Dar motivul principal, pentru ca tipul a fost real. Si oricat de cool ar fi Freddy Kureger, oricati adolescenti a omorat Jason, sa fi un villain pe care sa il gasesti in cartile de istorie, asta e un record. Si sincer, pe langa numele de villain, tipul a trebuit spanzurat de 3 ori pana sa moara, si ultimele cuvinte au fost "Heil Hitler!" asta mult dupa infrangere. THAT IS EVIL

3. Hannibal Lecter
Seen in: Manhunter, SILENCE OF THE LAMBS, Hannibal, Red Dragon si Hannibal Rising
It is the doctor himself, Hannibal the Cannibal. Sofisticat, manierat, educat, cult, elegant, talentat si un maniac canibal fara mila care ar ucide orice ii sta in cale in metode care iti ridica parul de pe maini. Pentru ca e (in mare parte) Anthony Hopkins, si a fost de ajuns sa zica o replica si sa faca un sunet cu limba sa iti dea fiori. Si din nou, pentru ca nu are motiv. Just having fun.

2. Darth Vader

Seen in: Several Star Wars movies, mainly the older ones.
E un classic. Costumul. Respiratia. Vocea. Forta. Daca a facut George Lucas un lucru bun in viata sa a fost sa creeze unul din cele mai memorabile personaje negative din istorie. Nici un alt personaj din orice film vreodata facut nu cred ca avut asa un impact cultural. Puncte in minus pentru pocairea de la final, si pentru labareala emo din partile I-III. Dar prima data cand a aparut pe ecran, nu vom uita acel moment.

1. Pam-pam-pam-pam
Moment in care multi ma vor injura

The Joker

Seen in: The Dark Knight
Pentru ca tipul ma speria. Pentru ca nu ii pasa. Pentru ca era imprevizibil si intotdeauna cu doi pasi in fara. Pentru ca era amuzant, intr-un mod morbid. Pentru ca era o idee nu un om, si nu se excludea pe sine din idee. De dragul haosului se pune de doua ori pe tava in fata mortii fara a clipi. Pentru ca logica lui pare atat de atractiva. Pentru ca atunci cand e prins, rade, si i se pare minunat. Pentru ca nu are motive nici macar cat Hannibal sau Funny Boys. Si pentru ca Heath Ledger e absolut genial in acest rol.

That is it. Desigur sunt multe filme pe care nu le-am vazut, si multi villain pe care nu ii cunosc, dar aceasta este lista mea. Puneti si voi listele voastre, fie de 20 fie de 3.


PS: Loc de onoare de villain al cinematografiei: Lars von Trier, pentru toate ororile la care isi supune publicul, si pentru ca il face mereu sa se intoarca

Avatar: cele 5 faze ale invinsului

Nu am ras de mult atata

Reclama: Cuvinte Online: Alice in Wonderland

La treisprezece ani de la prima vizită în Ţara Minunilor Alice, acum o domnişoară de 19 ani care a uitat complet de prima aventură, cade din nou în vizuina iepurelui, reîntâlnind o lume plină de personaje bizare pe care o crede un vis din care nu se poate scula. De la ultima aventură Regina Roşie a preluat controlul Ţării Minunilor, iar Alice trebuie să conducă o luptă [...]

Sunday, March 14, 2010

My top 20 Movie Villains ~part 1~

Acu ceva vreme v-am cerut sa-mi spuneti care e villainul vostru favorit. Mi-a raspuns o singura persoana (ms richie). Cu toate astea am reusit sa incropesc o lista de 20 de villains, si sa ii pun intr-o ordine crescatoare in functie de impact cultural, rautate, nivelul aurei de amenintare...si desigur complet subiectiva mea parere. Orice diferente de opinie sunt binevenite, dar nu va asteptati sa schimb lista

20. Zombies.
Seen in: a lot of movies. De la "Night of the Living Dead" (NOAPTEA MORTILOR VII - adica au fost deja 6 episoade?), la Zombieland, nu a fost varianta de zombie neincercata de Hollywood, zombie lenti care poti fi impinsi la o parte cu usurinta, zombie rapizi, zombie prosti, zombie care invata incet, zombie in numere mari zombie singulari, superzombie, zombie amuzanti, zombie post-nucleari, zombie-post viremie, zombie cu explicatie mistica etc. De ce i-am pus pe lista? Sunt multi, sunt aproape mereu invincinbili nu ca indivizi ci ca si grup. Daca iti e teama sa fi impuscat sau taiat in doua cu o sabie, atunci ar trebui sa-ti fie cu adevarat teama de a fi mancat de viu (dupa cum arata filmele lui Romero cu atata detaliu). Dar mai ales pentru ca par un subiect inepuizabil.

19. Jaws
Seen in...well: Jaws
Un rechin alb de 8 metri cu gust pentru carne umana care terorizeaza o plaja. De ce e pe lista? E mare, dispare cand vrea, inteligent, poate scufunda un vaporas, dar mai ales deoarece a cauzat aquafobie intr-o generatie intreaga de oameni (povestiile cu oamenii carora le-a fost frica sa faca baie in cada dupa acest film nu sunt doar exagerari). A fost primul film blockbuster de vara, si desi asta probabil se datoreaza in parte si lui Spielberg si lui Dreyfuss, in mare parte e Rechinul. Pierde insa cateva puncte din cauza ca e un fenomen natural, si nu poti sa zici ca are chiar reaintentie.

18. HAL9000
Seen in: 2001: A Space Odyssey
Un calculator pe o nava spatiala care are in grija viata unor oameni. Doar ca brusc decide ca acei oameni trebuie ucisi. Un criminal perfect, o minte complet rece, si cea mai creepy voce calma din istoria cinematografiei.

17. The Nothing
Seen in: The NeverEnding Story
Marele Nimic care inghite totul. Ce trebuie explicat mai mult. Intreaga frica si ura si lipsa de imaginatie a omenirii adunate intr-o singura entitate care inghite totul. That's badass. Plus ca si lacheu un urias lup negru vorbitor, fara mila si cu niste ochi ce au bantuit copilarii.

16. Tony Montana
Seen in: "Scarface" (1983)
Al Pacino intr-unul din cele mai suprajucate si abundente roluri. Un criminal mic cubanez, care emigreaza in Statele Unite si acolo isi ucide drumul in sus pana devine un lord al drogurilor. Dar in proces isi indeparteaza prietenii si familia. O poveste despre mitul lui Icar de a nu zbura prea sus. Plus, a dat lumii replica: "Say hello to my lil' frien'!"De ce doar pe 16? Because we love that motherfucker, si asta nu ar trebui sa fie cazul unui villain adevarat.

15. Slasher killers (e.g: Freddy Krueger, Jason Vorhees, Michael Myers)
Seen: Nightmare on Elm Street, Child's Play, Haloween, Scream, Friday the 13th, Hellraiser, I Know What You Did Last Summer and I really could go on.
Fie ca sunt de origine supranaturala, fie ca sunt niste adolescenti care imita tipii de origine supranaturala, fie ca sunt prosti ca napii fie ca sunt inteligenti si carismatici, cu totii iubim un slasher bun la momentul potrivit. Si cu sigaranta nu iubim adolescentii futangii care mor ca idiotii, ci criminalii mascati si deformati, cu sabii, si cutite si carlige. Multi au parte de prea multe sequeluri, tot mai proaste, dar de obicei primul film, ne-a dat fiori, si ne facea sa ne uitam des peste umar cand mergeam acasa. Dar totusi acele reguli stricte de care toti se tin fara voie, si desigur acele sequeluri ii pun doar pe locul 15.

14. Overlook Hotel/Jack Torrence
Seen in: The Shining.
Regula: daca Stephen King l-a scris, filmul tre sa fie bun (ignoram Dreamcatcher, si Langoliers, si altele). Dar cel mai cunoscut film al sau e probabil "The Shining" (da, suck it "Shawshank Redemption") in regia maestrului Kubrick cu Jack Nicholson in rolul antagonistului. Pe scurt, un hotel izolat cu amintiri urate se razbuna pe umanitate innebunind alcoolici si transformandu-i in maniaci care isi omoara familia. Filmul arata ca raul adevarat este seductiv, si putem spune ca villainul e hotelul, iar Jack Torrence e doar lacheul. (desi din pct meu de vedere antagonistul e copilul, doamne enervant putea fi pustiu ala). Plimbandu-se cu un topor prin coridoare cu o privire maniaca, spargand usi, strigand: "Here's Johnny!" Nicholson a dat o noua fata maniacului de cinema. Problema mea e aceeasi pe care a avut-o King, Nicholson e evil in mod natural, iar transformarea intr-un maniac nu e chiar spectaculoasa.

13. Familia criminala din Texas

Seen in: The Texas Chainsaw Massacre (prima parte din 1974)
Multi ati argumenta ca acestia ar intra in categoria slasher, si sunt de acord, daca luam in considerare toata seria. Dar hai sa luam doar prima parte. Desi e mama slasherelor, bunand baza multor clisee si teme, eu unul nu-l consider un slasher adevarat. Are o impuritate de realitate in el. Cauta Ted Bundy si Ed Gain pe wikipedia, mai intra pe niste nume de acolo, si vei vedea ca acesti ucigasi in serie nu sunt atat de absurzi si exagerati precum par, ba chiar par milostivi fata de criminali in serie adevarati. Deoarece sunt o reflectie a adevaratei orori a naturii umane.

12. Sweeney Todd

Seen in: Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street
Un inocent barbier care a fost trimis pe o insula penitenciara (vezi: Australia) deoarece a comis crima de a se casatori cu o femeie extrem de frumoasa. Cincisprezece ani mai tarziu se intoarce pentru a-si exercita razbunarea...prin cantec. Johnny Depp ofera un Sweeney insetat de sange si demonic cu rare momente de afectiune. Un barbat care taie cu sange rece beregheta multor oameni inocenti pentru a-si atinge scopul. De ce doar 12? Canta.

11. Michael Corleone
Seen in: The Godfather Trilogy, mainly part II.
Fiul unui Don mafiot care nu vrea sa aiba de a face cu afacerile familiei, ajunge sa fiu noul Don printr-un joc al sortii. Dar daca la inceput se credea incapabil de a fi un criminal, el se dovedeste a-l intrece mult pe tatal sau in iscusime si sange rece. Mai ales in partea a doua vedem cum setea de putere il indeparteaza tot mai mult de toti cei dragi, si paranoia sa il face sa comita acte mai josnice decat ar fi crezut oricare din jurul sau ca ar fi fost in stare sa faca. "Godfather" e considerat unul din cele mai bune filme ale tuturor vremurilor, de ce doar 11, din nou pentru ca in mare parte tinem la tip, si deoarece in partea a treia se pocaieste de viata pe care dus-o.

Atat pentru azi. Restul 10 maine

Saturday, March 13, 2010

Chinatown (1974)

Am menţionat în ultima vreme cât de mult iubesc anii ’70 din punct de vedere cinematografic? „Povestea merge mai departe...”
Zilele trecute am avut în sfârşit timp să văd „Chinatown”, ultimul film a lui Roman Polanski făcut în America, înainte să trebuiască să plece...datorită unor evenimente...
Pelicula e un tribut adus film-noir-ului din anii ’40-’50, genericul fiind în stilul acelor filme într-un ton sepia, deja ştiam că va fi un film bun. Plotul este complex şi foarte ingenios şi inteligent construit, nu am să vă spun multe despre el, să zicem doar că include un detectiv, o femme-fatale şi o crimă.
Însă Polanski nu ne dă un clasic noir, cu detectivul decăzut, tipii cei răi clar definiţi, în Chinatown, nimic nu e precum pare, nu şti cine de fapt e antagonistul, iar oricât ai încerca nu reuşeşti să ajungi cu un pas în faţa filmului. Iar finalul e neaşteptat şi puternic.
Cinematografia este clară şi solidă, regizorul pare să fi ştiut exact ce vroia. Actoria este de primă clasă, Jack Nicholson în rolul principal, la fel de cool precum te aştepţi dar de data asta pare să nu aibă totul atât de bine sub control pe cât ar vrea, şi Faye Dunaway în rolul femeii cu sânge rece, care se pare totuşi a nu fi chiar atât de rece.
Ceea ce m-a minunat cel mai mult la el, e că atât din punct de vedere vizual cât şi povestea, filmul ar fi putut fi făcut anul trecut. Dacă nu ai şti, ai crede că ai aplicat şi pe Nicholson o reîntinerire CGI.
Good good good

Locul 59 pe IMDb 250


PS: scoate-ti sampania, postul cu numarul 200

Reclama: Micmacs in Sibiu 100%

Copil fiind, Bazil îşi pierde tatăl în timp ce acesta dezamorsează o mină. Treizeci de ani mai târziu, Bazil este accidental împuşcat în cap. Supravieţuieşte, dar rămâne cu daune mentale şi îşi pierde [...]

Thursday, March 11, 2010

Alice in Burtonland (2010)

Probabil cel mai aşteptat film din ultimul an după “Avatar”, “Alice in Wonderland” este noul blockbuster a lui Tim Burton. Iar ieri în sfârşit am apucat să-l văd, frumos la cinema cu ochelari 3D. Nu pot să spun că m-a dezamăgit, dar mă aşteptam totuşi parcă la ceva mai mult.
Povestea e că Alice este fiica unui om de afaceri cam aventurier care o învaţă să fie ea însăşi şi puţin nebună, acesta moare, după cum au tendinţa taţii eroinelor din filmele Disney (am uitat cumva să menţionez că filmul a fost produs sub aripa Disney, deci e mult mai inocent şi mai puţin Burton?), iar 13 ani mai târziu Alice este o tânără non-conformistă de 19 ani, care are mereu acelaşi vis despre o lume cu creaturi ciudate, şi care trebuie să se căsătorească cu un lord cam tâmpit şi plictisitor. Dar uite că ajunge din nou în Ţara Minunilor, despre care crede că e un nou vis, şi unde trebuie să învingă Regina Roşie care a cucerit lumea şi o conduce cu tiranie.
Ce a încercat Burton să facă e să dea un fir narativ cărţii lui Carol, să nu fie doar o serie de întâmplări scurte şi ciudate fără legătură una cu altele. Să fie legate de o poveste mai largă, ca să fie o conecţiune emoţională. Well, fail. Eu unul nu am simţit că povestea originală ar duce lipsa unui context mai larg, o fată la începutul adolescenţei care e puţin speriate de gândul de a creşte, şi care printr-o serie de aventuri se găseşte pe sine, cât despre aleatorismul întâmplărilor, o reflecţie perfectă a lumii din jur. Viaţa este aleatorie şi derutantă. Unde nu reuşeşti să faci o conexiuna la asta?
Varianta lui Burton a dus asta puţin mai departe, ieşind din adolescenţă Alice se luptă cu responsabilităţile vieţii de adult, cu toate compromisurile pe care trebuie să le faci, cu faptul că trebuie să fi omul pe care cei din jur aşteaptă de la tine să fi. Doar că şi în lumea cealaltă Alice se luptă cu acelaşi lucru, toate acele creaturi se aşteaptă de la ea să fie o altă Alice şi să îndeplinească o profeţie. Doar că aici la final alege să fie exact ce vor ei de la ea. Deci cum? E ok să fi ce vor ceilalţi de la tine, cât timp e decizia ta? Şi cum exact a învăţat-o asta să îi înfrunte pe cei din lumea noastră?
Iar personajele...The White Queen, care ar trebui să fie cea bună, e doar ciudată (ca toată lumea de altfel) şi nu arată nici un semn de bunătate, The Mad Hatter (care sunt sigur că a fost introdus doar ca să aiba Johnny Depp un rol) se vrea a fi profund nu doar ţicnit, dar nu am înţeles de ce ar trebui să-l cred profund (plus, ce naiba e cu breakdance-ul? Nu îmi pasă dacă e Ţara Minunilor, nici un personaj din epoca victoriană nu ar trebui să facă breakdance pe muzică de breakdance, şi apoi să îi zici Fatwa sau cum dracu se numea, şi să zici că e ok. E Breakdance! Şi care e faza cu schimbatul accentelor? Am înţeles, e nebun, trebuie să devină scoţian o dată la 5 minute pentru asta? sigh). Cât despre Alice, nu te simţi emoţional conectat la experienţele ei, în mare parte pentru că e aşa al naibii de blazată (tu stai în scaunul tău şi eşti minunat de lumea din faţa ta, ea e „meh”). Plus inconsistenţă, mare parte din film: „Eu nu vreau să mă bat. Eu nu sunt Alice, eu nu pot să omor nimic nici dacă ar depinde viaţa mea de asta” Omida: „Uite nişte amintiri de când erai mică şi ai venit aici şi ai uitat totul!” Alice: „Ok atunci, mori spurcăciune de dragon!” Ce?
Personajele cele mai bune au fost The Red Queen, the Knave of Hearts şi The Cheshire Cat.
Actorii în schimb...mamă, mamă. Un vis doar să îi enumeri. Peste Johnny Depp şi Helen Bonham sărim, nu pentru că nu ar fi foarte buni, dar e un film Burton, e deja ceva tipic. Crispin Glover (probabil nu vă spune nimic, dar e un actor foarte bun şi mie îmi place) ca şi the Knave, Stephen Fry (posibil să nu vă spună nimic, dar asta doar pentru că sunteţi inculţi) ca şi the Cheshire Cat, Michael Sheen ca şi Iepurele Alb, trio-ul Harry Potter Alan Rickman ca şi Omida, Imelda Staunton şi Timothy Spall, Matt Lucas ca şi fraţii Tweedle (tipul din „Littel Britain”), Anne Hathaway ca şi The White Queen şi Christopher Lee ca şi Dragonul Jabberwocky (are o replică, dar merită).
Dar să fim sinceri, nu poveştile şi personajele sunt punctul forte a lui Burton. (aţi revăzut „Edward Scissorhands” de curând? Concept fain, dar mamă ce stupid e.) Pentru imagini mergem. Şi deşi a trebuit să renunţe la viziunea sa întunecată deoarece e un film Disney pentru copii, filmul e plin de imagini minunate, detaliate, ciudate, pline de imaginaţie. E o tonă de CGI, dar arată minunat. Şi în sfârşit un om care ştie să folosească 3D-ul. Ori avem filme unde 3D-ul e un truc ieftin şi mai sunt aruncate câteva scene care arată tare, ori filme care sunt bazate efectiv pe 3D şi să te uiţi la film pe calculator ar fi o pierdere de timp (da, mă refer la „Avatar”). Aici 3D complementează foarte bine fiecare scenă, nu e doar un gimmick de spectacularitate, şi mai ales, m-aş uita cu mare drag la film pe calculator. Pentru că în final, în ciuda defectelor menţionate, filmul e o experienţă vizuală extraordinară care te suge în lumea sa din primul minut, şi nu îţi dă drumul decât târziu după ce rulează genericul (şi abia atunci începi să realizezi lacunele). Şi chiar dacă viziunea lui Burton a fost compromisă, e totuşi viziunea sa, şi aceasta va fi întotdeauna originală. E o plăcere să-l vezi.

Monday, March 8, 2010

cel mai bun film: the hurt locker

eu, rutzky: avatar

voi: inglourious basterds (nu sunteti realisti, cu totii l-am vrea, dar serios)

best director: kathryn bigelow (macar am aflat cum arata)

eu, rutzky: james cameron

voi: quentin tarantino (naivilor)

cum dracu a putut cameron sa o inlocuiasca cu urata aia de langa el?

prima femeie care ia premiul pt regizor

sa inteleg ca hurt locker va lua premiul cel mare?

Actrita: Sandra Bullock

eu: sandra bullock

voi: egalitate intre sandra bullock si meryl streep

rutzky: meryl streep

cel mai bun actor: jeff bridges (nu la ce ma gandeam, dar about fucking time)

eu: colin firth (and i stick by it, he was the fucking movie)

voi, rutzky: morgan freeman

best foreign film: el secreto de sus ojos

eu: das weisse band
rutzky: ajami

ne-am muit

best editing: the hurt locker

eu, rutzky: avatar

documentary: the cove

eu: the cove
rutzky: food inc

visual effects: avatar

eu si rutzky: avatar

original score: up

eu: avatar
rutzky: up (care de altfel e preferatul meu)

cinematography: avatar

eu, rutzky: avatar

sound mixing: the hurt locker

eu rutzk: avatar

sound editing: hurt locker

eu, rutzky: avatar

costume design: young victoria

eu, rutzky: coco avant chanel

art direction: avatar

eu, rutzky: avatar

actrita secundara: mo'nique

eu, rutzky: mo'nigue (because it's inspirational and shit, and she's fat) (initial am zis altceva stiu, dar am martori)

voi: penelope cruz

best adapted: precious

eu: precious (it's serious and inspirational and shit)

rutzk: district 9

best make up: star trek

bagi pula. trebuia sa ma gandesc. e clasicul american

eu: young victoria
rutz: il divo

scurt=metraj: the new tenants

eu rutzky: miracle fish

short documentary: music

eu: last truck
rutzk: china

animated short film: logorama

eu: dama muerte, rutzk: wallace and gromit

original screenplay: the hurt locker

eu si rutzky: inglourious basterds

desi nu am vazut filmul

best original song: crazy heart

eu si rutz am zis fiecare cate un cantec din princess and frog

best animated: up

no surprise there

best supporting actor: ghiciti!

Eu am zis, voi ati zis, rutzky a zis: Christopher Waltz

Sunday, March 7, 2010

Reclama: Minunatele Oase

Filmul săptămânii:
Regie: Peter Jackson
Cu: Saoirse Ronan, Stanley Tucci, Mark Wahlberg, Rachel Weisz, Susan Sarandon
Gen: Dramă/Crimă
Durata: 2h 15 min

Suzie este o adolescentă de paisprezece ani destul de tipică, descoperă prima dragoste, este foarte interesată de modă, se ceartă cu părinţii. Dar toate acestea au parte de un sfârşit brusc şi brutal când este violată şi ucisă.
Acest eveniment se întâmplă pe la începutul romanului [...]

Restul aici:

Trailer for every Oscar winning film ever made

Thursday, March 4, 2010

The Last Station (2010)

1910, Lev Tolstoy (Christopher Plummer) e cel mai apreciat scriitor contemporan din lumea întreagă, iar scrierile sale au pornit mişcarea umanitară tolstoiană. Tânărul idealist Valentin Bulgakov (James McAvoy, “Atonement”) este ales ca şi secretar pentru marele scriitor. Ceea ce încă nu ştie e că între liderul tolstoienilor, Chertkov (Paul Giamatti) şi soţia lui Tolstoy, contesa Sofia (Hellen Mirren), e un război pentru moştenirea drepturilor de autor.
Tânărul naiv este prins între loialitatea pentru Chertkov (un despre care se spunea că era mai Tolstoy decât Tolstoy însuşi) şi afecţiunea crescătoare pentru excentrica şi melodramatica contesă.
Tolstoy, care la vârsta sa e încă plin de viaţă şi energie, încearcă să păstreze un echilibru între soţia care nu înţelege că el nu mai doar un soţ şi tată, ci, că munca şi viaţa sa afectează întreaga omenire, şi ucenicul care nu înţelege că el nu e doar un profet al unui nou curent şi mod de viaţă, că este şi el un om, care are o familie şi o soţie pe care după atâţia ani încă o iubeşte.
O dramă intensă, fără sentimentalisme, cu momente de umor, lipsit de clişee (nu e tipul bun, sau cel rău, sunt conflicte adevărate între oameni adevăraţi), şi un final minunat şi neprevizibil.
Te simţi la film ca la o piesă de Checkov bine pusă în scenă, pentru o secundă ţi se pare demodat şi fără mare valoare, dar eşti imediat prins de scenariul minunat şi actoria excepţională, fiecare personaj având momentele sale care permit actorilor din spatele lor să-şi demonstreze întreaga capacitate. Şi pe bună dreptate nominalizările pentru Mirren şi Plummer (deşi ar fi meritat şi ceilalţi, mult mai mulţi decât ceilalţi de pe listele oficiale)


Imi e greata...

am inceput recenzia pentru "The Last Station", si am intrat pe youtube sa caut un trailer pentru film, si cumva am dat de asta:



de ce? de ce? de ceeeee? Dupa remake-ul Karate Kid (ce nu stiati ca apare in curand? cu cochilu' lui Will Smith si Jackie Chan), asta e cealalta veste proasta pentru acest an. Remake-uri, remake-uri, remake-uri. De cate ori o serie incepe sa nu mearga bine (si dupa prima parte, aceste filme chiar nu au mers bine) si ai impresia ca studiourile au ingropat de mult conceptul, BAM (ca sa citez din serialul anilor 60 cu Batman) primesti un pumn in stomac. Acelasi concept doar ca ne prefacem ca celalte filme nu au existat, nici unul din actorii de pana acum, sau personaje, cacat, nici macar nu e aceeasi balena (doar ca si asta se numeste Willy) Si bagam un actor realtiv cunoscut si o actrita mica si dulce care sa aduca public, si DA aceea e fiica decedatului Steve Irwin, The Crocodile Hunter.
Va trebui sa ma tund chel, caci daore tare sa-ti smulgi parul, si arata urat, iar daca mai fac astia un reboot/remake la vreo serie care nu a fost niciodata chiar buna, nu ma voi putea abtine sa nu-mi smulg iarasi parul.

PS: vor sa faca gritty remake la Spider-Man, da, deja. Sa o ia de la inceput cu alti actori. Dap

PPS: asta:



suferiti si voi cum am suferit eu

Tuesday, March 2, 2010

Micmacs à tire-larigot (2010)

‘Micmacs’ e noul film a lui Jean-Pierre Jeunet (“Amelie”), iar asta nu e puţin considerând că tipul a făcut şase filme în două decenii. Dar vorba aia, nu cantitatea ci calitatea. (tipu’ care a făcut “Titanic” de exemplu nu a făcut un film în 13 ani, şi parcă a scos ceva anul ăsta, destul de bun am auzit).
Exceptând “Alien: Ressurection” filmele lui Jeunet au o atmosferă aparte, un stil ce poate fi recunoscut imediat. Este deseori numit un Terry Gilliam/Tim Burton francez, iar asta nu fără motiv. Filmele sale sunt originale, colorate, vii, deseori amuzante, cu personaje memorabile (exceptând “Alien: Ressurection”). Dar pe lângă o originalitate şi viziune de Gilliam, are şi diversitatea fraţilor Coen. A început cu o savuroasă comedie-neagră (“Delicatessen”), apoi un SF-Fantasy întunecat şi fermecător (“Oraşul copiilor pierduţi”), apoi capodopera sa, o comedie-dramă-romantică “Amelie”, şi la final un film matur şi serios, dar la fel de captivant “A very long engagement”.
Noul său film bate undeva spre Amelie, dar cu mai multe elemente de comedie a la “Delicatessen”. Filmul are toate elementele tipice Jeunet, personaje puţin ciudate, comedie, absurdism, ritm alert, Dominique Pinon. Şi deşi dacă ar trebui să aleg cel mai slab din filmele sale l-aş alege pe acesta (exceptând desigur “Alien: Ressurection”), e doar cu foarte puţin în urma fraţilor săi, şi rămâne o delectare cinematografică.

Pelicula este si o dedicatie de dragoste filmelor in general, unele scene fiind reconstituiri din filme a lui Chaplin si alte filme clasice, iar fanii lui Jeunet vor a vea parte de un scurt dar placut cameo.

Un băiat îşi pierde tatăl în urma unei explozii de mine; treizeci de ani mai târziu acel băiat, acum un bărbat îşi pierde slujba şi apartamentul după ce este împuşcat accidental în cap şi rămâne cu daune psihice. Este adoptat de o familie de ciudaţi de la marginea oraşului, iar când descoperă că mina şi glonţul au fost făcute de două firme rivale de armament, pune la cale un plan complex dar ilar de a se răzbuna pe preşedinţii corupţi a firmelor.
Aş vrea să zic că vă puteţi imagina restul, dar nu aţi putea, aşa că uitaţi-vă mai bine.