Am menţionat în ultima vreme cât de mult iubesc anii ’70 din punct de vedere cinematografic? „Povestea merge mai departe...”
Zilele trecute am avut în sfârşit timp să văd „Chinatown”, ultimul film a lui Roman Polanski făcut în America, înainte să trebuiască să plece...datorită unor evenimente...
Pelicula e un tribut adus film-noir-ului din anii ’40-’50, genericul fiind în stilul acelor filme într-un ton sepia, deja ştiam că va fi un film bun. Plotul este complex şi foarte ingenios şi inteligent construit, nu am să vă spun multe despre el, să zicem doar că include un detectiv, o femme-fatale şi o crimă.
Însă Polanski nu ne dă un clasic noir, cu detectivul decăzut, tipii cei răi clar definiţi, în Chinatown, nimic nu e precum pare, nu şti cine de fapt e antagonistul, iar oricât ai încerca nu reuşeşti să ajungi cu un pas în faţa filmului. Iar finalul e neaşteptat şi puternic.
Cinematografia este clară şi solidă, regizorul pare să fi ştiut exact ce vroia. Actoria este de primă clasă, Jack Nicholson în rolul principal, la fel de cool precum te aştepţi dar de data asta pare să nu aibă totul atât de bine sub control pe cât ar vrea, şi Faye Dunaway în rolul femeii cu sânge rece, care se pare totuşi a nu fi chiar atât de rece.
Ceea ce m-a minunat cel mai mult la el, e că atât din punct de vedere vizual cât şi povestea, filmul ar fi putut fi făcut anul trecut. Dacă nu ai şti, ai crede că ai aplicat şi pe Nicholson o reîntinerire CGI.
Good good good
Locul 59 pe IMDb 250
PS: scoate-ti sampania, postul cu numarul 200
No comments:
Post a Comment