Pages

Thursday, June 2, 2011

The Third Man (1949)


Cum de l-am văzut?
Dacă pasiunea ta pentru filme nu se rezumă la a urmări cinematografia contemporană şi cunoaşterea câtorva filme mai vechi, la un moment dat sigur vei da peste acest titlu. În cazul meu nu ştiu când s-a întâmplat asta prima dată, dar în ultimele luni tot mai des am dat peste acest film în discuţii cu prieteni, pe net, prin reviste, inclusiv un articol dintr-o revistă prestigioasă care sugera ca în noul top 100 filme a lor acest film să ia locul la „Citizen Kane”. Adaugând faptul că Orson Welles a fost implicat în producţie, am zis că trebuie să-l văd în sfârşit.

Acţiunea are loc în Viena, la scurt timp după Al Doilea Război Mondial. Scriitorul american de romane western de duzină, Holly Martins găseşte un oraş în ruine şi împărţit în patru zone, rusească, americană, engleză şi franceză. A venit la invitaţia prietenului său, Harry Lime, care i-a oferit de lucru, doar că ziua sosirii sale e şi ziua înmormântării prietenului său, despre care află că murise călcat de o maşină. Dar când îşi dă seama că poveştile martorilor (toţi asociaţi cu Lime) nu se chiar suprapun, şi când intră în joc minunata fostă iubită a decedatului, Holly decide să nu ia primul avion înapoi acasă ci să rămână să desluşească misterul.
Ce urmează este într-adevăr unul dintre cele mai bune filme care le-am văzut. Undeva între noir, detectiv, romanţă şi dramă de personaje, filmul cred că este mult mai aproape de „Casablanca” decât de „Citizen Kane”, chiar dacă cu cel din urmă îl împarte pe Orson Welles, care aici însă se rezumă la postul de actor şi ocazional scenarist.
Filmul e alb-negru şi actoria e tipică acelei decade, fiind mult mai teatrală decât ceea ce am vedea în filmele de azi, dar exceptând aceste două aspecte, pelicula ar fi putut la fel de bine produsă anul ăsta, căci, din nou, asemenea lui „Casablanca” şi în contrast cu „Citizen Kane”, filmul are calităţile necesare care îi permit să nu învechească în ochiul publicului, şi să nu fie un film despre care doar criticii îţi pot spune de ce e bun.
Personajele par mult mai puţin fictive decât cele din alte filme din acea vreme, adică sunt oameni, cu limitări şi probleme omeneşti. Eroul nu e un tip bun, care e şi chipeş, şi moral, are şi succes la femei, e şi lipsit de vicii, se ştie şi bate şi tot ce mai vrei, e un bărbat destul de obişnuit, care nu vrea să plece până nu ştie ce s-a întâmplat cu prietenul său.
Filmul are şi un ritm alert, care nu îţi dă drumul, ca un roman în care întorci fiecare pagină urgent pentru a afla ce se întâmplă mai departe, doar ca să îţi dai seama că ai ajuns la final mai repede decât credeai că o vei face, şi aici, fiecare scenă îţi dă puţin câte puţin şi face o tranziţie şeherazadică în următoarea scenă, ţinându-ţi atenţie constantă şi nu doar pe bucăţi (lucru care ar părea de bază într-un film, dar nu se observă chiar atât de des). Probabil asta e şi din cauza faptului că filmul a fost scris de Graham Greene, care a scris şi „Brighton Rock” şi care e un maestru al suspansului.
Filmul te ţine aproape de eroul, Martins, dezvăluindu-vă amândurora aceleaş informaţii, astfel încât poţi încerca singur să dezvălui misterul. Dar aici te cam păcăleşte, căci atunci când eşti sigur că ai rezolvat puzzle-ul şi că ai prevăzut ce vine, povestea îţi arată că nu despre asta era vorba, că nu era doar un film detectiv, ci că aici începe de fapt cea mai juicy parte, filmul culminând atât cu o scenă de urmărire plină de suspans prin canalizaţia vieneză, dar şi cu o serie de dileme morale pentru personajul principal, totul ajungând la unul din acele finaluri care nu le poţi băga în nici un fel de tipar, dar care nu putea fi altul (şiiiii iar mă gândesc la „Casablanca”).

Poate că la vremea sa nu a adus o serie de inovaţii tehnice industriei filmului, dar e un film care şi azi pare proaspăt şi care sigur a influenţat generaţii de regizori (ca să nu mai zic de toate referinţele şi parodiile pe care au apărut de-a lungul anilor, şi pe care abia acum le prind)


L-aş vedea din nou?
Probabil. Poate nu iar singur, dar dacă mi-ar cere cineva o recomandare de film, ăsta ar fi pe listă, şi m-aş uita oricând cu nişte prieteni la el.

No comments:

Post a Comment