Pages

Tuesday, November 22, 2011

We Need to Talk about Kevin (recenzie raluk.ro)

I am the Context


Filmul incepe cu o mare de oameni acoperiti intr-un lichid rosu cu vascozitate mare – e Festivalul Tomatina din Spania unde oameni se bat cu rosii, iar aici vedem o Eva (Tilda Swinton) tanara si fericita, dar aceasta imagine de bucurie e rapid distorsionata de vagi tipete de groaza, ce par sa rasune dintr-un loc indepartat. Impactul actiunilor lui Kevin se furiseaza in fiecare coltisor al vietii Evei, deformand pana si trecutul. Aici e prima data cand o vedem pe Eva inconjurata de rosu, culoare care o va domina pe tot parcursul filmului, neputand scapa de el atata timp cat nu poate intelege rolul ei in aceasta tragedie.

Mai tarziu o prindem la cumparaturi, in fata unui unui raft cu rosii la cutie, oglindind imaginea de la inceput si contrastand-o; daca la inceput rosiile erau simbol de libertate, aventura, distractie, aici ele sunt inchise, amintind de cusca rutinei. Filmul evita in mare parte dialogurile elaborate, si momentele fortat dramatice, bazandu-se mai mult pe reactii, gesturi, si imagini mondene cu potential simbolic, lasand publicul sa-si aleaga cat vrea si cat poate din ceea ce i se arata.


Despre actori si regie ce se poate spune?


La regie o avem Lynne Ramsay, o regizoare britanica, care a luptat pentru a sansa de a pune pe ecran bestseller-ul lui Lionel Shriver. Fiind la al treilea lungmetraj, niciunul film de box-office, numele ei nu va spune prea multe, dar e de notat ca a castigat un premiu BAFTA pentru cel mai bun debut, si e cunoscuta in industrie ca regizorul care ar fi trebuit sa faca The Lovely Bones, alta adaptare pentru care a luptat si pe care a pierdut-o cand studiourile l-au ales pe Peter Jackson – sensibilitatea ei si pasiunea pentru text ar fi dat probabil un rezultat mai bun decat cel plin de imagini marca WETA.
Si aici a demonstrat o intelegere profunda a textului, reusind sa adapteze, ca regizor si co-scenarist totodata, un text format din monologurile interioare ale Evei intr-un film cu putine cuvinte, fara a pierde elementele centrale.
In rolul principal o avem pe Tilda Swinton pe care o puteti recunoaste dintr-o bogata lista de filme de succes cum ar fi The Beach, I Am Love, The Chronicles of Narnia, Burn After Reading, Michael Clayton, pentru care a castigat un Oscar, s.a.m.d. Actrita se foloseste mai mult de mimica decat de orice altceva, ea singura descriindu-se ca “o actrita muta”, reusind sa o redea pe Eva in diverse momente ale vietii, dar mai ales de a-i arata conflictele interioare dupa masacru.
Celalalt rol major e cel a lui Kevin care e jucat de patru actori, la diverse varste, ultimele doua fiind cele mai provocatoare, Kevin la vreo 10 ani si Kevin la 16 ani. Ultimul e jucat de Ezra Miller pe care poate l-ati vazut in Californication, si a carui interpretare intr-un alt film ar fi fost baza unuivillain de prima clasa. Chip angelic, ochi demonici, o inteligenta ascutita, cuvinte bine alese, un actor de prima clasa si zero empatie, astea sunt calitatile pe care Miller i le da lui Kevin.
In rolul sotului lui Eva il avem pe John C. Reilly, cunoscut pentru talentul de a balansa rolurile de comedie cu cele serioase. Aici joaca un barbat cu inima mare dar cam naiv, care nu vede prin mastile fiului sau. Joaca bine dar rolul nu ii ofera prea multe. L-ati mai vazut in filme precum Magnolia, Anger Management, Chicago,The Hours, The Aviator etc.

Recenzia completa aici

No comments:

Post a Comment