Coriolanus (recenzie raluk.ro)

I will make you a sword of me

Dupa o ce a invins armata Volsiciei in orasul Corioles, generalul armatei Romei, Caius Marcius (interpretat de Ralph Fiennes), primeste numele onorific Coriolanus. Nu doar ca a condus singur asaltul asupra orasului, dar a si dus o lupta cutit la cutit cu generalul volsician, Tullus Aufidus (Gerard Butler), un vechi dusman personal, care dupa infrangere jura razbunare.

Intors acasa, este slavit ca un erou si prezentat publicului, dar, ca membru al unei familii de nobili, cu greu isi ascunde dispretul pentru pleaba. Invocand modestie, refuza sa vorbeasca prea mult in public sau sa-si arate ranile de lupta. Mama sa ambitioasa il impinge insa spre pozitia de Consul in Senat, idee care nu ii displace initial lui Coriolanus, dar cand toti cei apropiati il incurajeaza sa se arate mai prietenos si mai putin sever decat ii e natura, acesta se enerveaza vazand-o ca pe o tradare de sine. Totusi se supune si obtine favoarea Senatului si chiar si votul poporului, pana cand doi consuli care il displac intorc poporul impotriva sa.

Mahnit de aceasta intorsatura, revine la firea sa severa si militara si isi exprima dispretul pentru faptul ca oamenii de rand au drept de vot in deciziile Senatului. Pentru cuvintele sale e numit tradator al poporului si exilat.

Coriolanus jura razbunare si merge in bratele dusmanului sau de sange, Aufidus, cautand moarte sau alianta impotriva Romei.









Despre actori si regie ce se poate spune?

Dupa cum am mentionat, la regie il avem pe Ralph Fiennes care debuteaza cu acest film din punct de vedere regizoral. Cunoscut actor Shakespeare-an si actor de film premiat, lista oamenilor mai apti pentru a adapta o piesa pentru marele ecran probabil nu e prea lunga. De fapt, fratele sau, Joseph Fiennes, chiar l-a interpretat pe Shakespeare la un moment dat, desi asta e doar un mic detaliu interesant si probabil nu are multa relevanta.

Piesa originala, scrisa prin 1600, e bazata pe un fapt real care a avut loc in Roma Antica prin 500 I.Hr., astfel Fiennes nu doar ca a incercat sa transpuna pe ecran un text vechi de 400 de ani cu limbajul pe masura, dar si sa adapteze niste ideologii vechi de 2500 de ani lumii contemporane. Si din pacate nu reuseste prea bine. Detaliile tehnice modernizate sunt credibile, sabiile devin mitraliere, naratorul devine prezentator de stiri, dar cand vine vorba de chestiuni mai complicate, rationamentul personajelor, motivatiile lor, functia senatului si relatia sa cu poporul, adica intrigile de baza ale piesei, nu se face o tranzitie de success dintre cele doua medii. Si limbajul mai ales se potriveste cu filmul ca un dovleac cu o panza de matase, habar nu ai ce cauta impreuna. Daca in Romeo + Juliet credeai ca acei oameni chiar asa vorbesc in viata de zi cu zi, aici astepti sa inceteze o data cu rimele si sa inceapa toti sa vorbeasca normal.

Si cam asta e problema principala care face tot filmul sa para fals si cam derutant. Daca ar fi luat textul de baza, ar fi rescris dialogul in mod natural, pastrand poate doar cateva replici, ar fi mers mult mai bine, ar fi putut sa si explice mai bine publicului de ce unele personaje se comporta cum o fac si ar fi fost un film bun. Pentru ca, intradevar, exista foarte mult potential. Dinamica si ritmul sunt foarte bune, scenele de razboi prezinta foarte multe imagini marcante si sunt unele dintre cele mai bune secvente de lupta care le-am vazut. Chiar si revolta poporului impotriva lui Coriolanus si felul in care e prezentata la stiri trage o paralela destul de puternica cu evenimentele din ultimii ani si va evoca imaginile pe care le stim din Libia, din Irak si chiar si de la propria revolutie, desi finalmente acesta ramane doar un alt aspect pe care Fiennes nu l-a explorat pana la capat.

Actoriceste insa altfel sta treaba. E si aici o mica problema cand unele din replici sunt efectiv neinteligibile, textul nefiind oricum usor de urmarit. Lucru care ii afecteaza in mai mica masura si pe actorii principali, dar mai ales pe cei secundari care se vede ca nu au antrenamentul traditional englezesc, multi dintre ei fiind straini. Si nu doar ca engleza lui Shakespeare e adesea neinteligibila cand e vorbita cu accente straine nedeterminabile, dar si atunci cand replicile se inteleg suna groaznic.

In rolul lui Coriolanus il avem desigur pe regizor insusi, Ralph Fiennes, care aici ne arata de ce totusi a insistat sa adapteze textul vechi; se vede ca omul stie textul si ca il iubeste litera cu litera, e complet bagat in rol, si chiar daca actiunile sale sunt uneori derutante, ajunge doar sa il privesti, pentru ca e hipnotizanta energia sa. Acelasi lucru se poate spune si despre Vanessa Redgrave, pe care o stiti din recentul Anonymous, film pseudo-biografic despre… hmmm… Shakespeare (v-am zis ca e peste tot?) si care desigur e una din cele mai apreciate actrite care a dat viata pe scena cuvintelor lui William. Problema ei e ca uneori pare sa uite ca e totusi un film si interpretarea ei devine putin cam teatrala. In rolul lui Aufidus il avem pe Gerard Butler, pe care il stim din 300, RocknRolla, si Phantom of the Opera, si care are sansa sa-si demonstreze ambele fatade, cea de luptator barbos si cea de actor talentat.

Un alt rol secundar e ocupat de Brian Cox (Rise of the Planet of the Apes, Manhunter, 25th Hour) si, desigur, ca in toate celalte filme care au aparut anul acesta, exista un rol si pentru Jessica Chastain (The Tree of Life, The Help, The Debt), care nu ca nu ar fi o actrita buna, dar care aici pur si simplu are un rol care nu se rezuma la mai mult de a spune doua-trei replici si de a arata frumos in fundal.

Ce spun criticii despre Coriolanus?