Pages

Tuesday, January 24, 2012

Hugo (2011)

Mafioti, gangsteri, impuscaturi, sange, New York, Leonardo DiCaprio, Robert De Niro – toate elemente tipic “scorsesiene” care lipsesc cu desavarsire din noul film a lui Martin Scorsese, caci da, regizorul care ne-a bucurat cu filme ingropate adanc in violenta realitatii a facut anul acesta un film cu si pentru copii, si inca 3D. Se pot prezenta si adultii la cinema fara a se rusina de lipsa acompaniamentului unui minor? Da, magia aventurii lui Hugo transcende varsta.

Isabelle: We could get into trouble

1931, intr-o gara din Paris un baiat orfan traieste printre zidurile cladirii avand grija de ceasurile enorme. Posesia sa cea mai pretioasa este un automaton stricat, un robot cu un mecanism complicat pe care Hugo (interpretat de Asa Butterfield) si tatal sau, un ceasornicar, incercau sa-l repare inainte de tragica moarte a celui din urma.

Hugo fura jucarioare mecanice de la un vanzator in varsta pentru a gasi parti care se potrivesc in automaton-ul care, in aparenta, are functia de a scrie. Cand batranul il prinde, ii confisca carnetelul plin cu notitele tatalui, unul din cele doua obiecte ramase mostenire orfanului, si refuza sa-l returneze dupa ce vede continutul.

In plina iarna si abia imbracat, Hugo il urmareste pe batran acasa, dar acesta ramane neinduplecat si jura ca va arde carnetelul, dar chiar atunci apare Isabelle (Chloë Grace Moretz), o fata de varsta baiatului, care e nepoata vanzatorului si promite ca va avea grija de carnetel.

Cand a doua zi fata povesteste ca batranul a rasfoit toata noaptea carnetelul si aproape a plans, cei doi isi dau seama ca sunt pe cale sa descopere incalciturile unui mare mister, care doar se adanceste atunci cand ei isi dau seama ca fata poarta la gat cheia speciala, in forma de inima, de care e nevoie pentru a porni automaton-ul. Ea, o avida cititoare in cautarea primei ei aventuri adevarate, el dornic sa primeasca un mesaj de la tatal sau, se grabesc se afle ce mesaj va scrie robotul o data ce cheia va fi intoarsa si cum se leaga toate astea de batranul vanzator.

Hugo: That’s how you know it’s an adventure

In contrast cu alte filme de aventura care au iesit in ultimii ani, de exemplu Race to Witch Mountain, pelicula mentine o atmosfera clasica, lipsind scenele de actiune cu masini, eroi marca The Rock, momente fortate de umor si replici pe masura. Ca si in Oliver Twist sau The Secret Garden, nu sunt elemente magice si nu e vorba nici de soarta lumii. Avem doar doi copii care vad “magia” unei aventuri in lumea lor banala, hraniti cu Jules Verne si Robin Hood si alte romane de aventura. Personajele nu se impart clar in bine si rau, lipsind antagonistii comici, avand in schimbi adulti care le stau in drumul aventurierilor, dar avand motive veridice pentru comportamentul lor. Chiar daca e un film pentru copii, e matur si veridic construit, un omagiu adus clasicelor povesti pentru copii, sau mai bine zis un omagiu celor care spun aceste povesti. Si aici e punctul in care cinefilii adevarati vor fi incantati, cand cei doi copii se vad nevoiti sa gaseasca o istorie a cinematografiei pentru a inainta in rezolvarea misterului, cartea pe care o citesc ducandu-i, si ducandu-ne, prin scene din primele filme facute vreodata, de oameni din categoria fratilor Lumière si a lui Georges Méliès. Incantarea copilareasca a celor doi i se transmite privitorului cand se recapituleaza primele eforturi de a transpune povesti pe ecran.

Stand in sala intunecata si privind alti oameni care stau intr-o sala intunecata si privesc unul din primele filme facute vreodata, se evoca un sentiment de calatorie in timp, à la Midnight in Paris, culminand cu scena din filmul Le voyage dans la lune in care o racheta se apropie spre chipul Lunii si aterizeaza in ochiul ei. Si totusi in acel moment, realizand ca privesc una din cele mai vechi si reprezentate imagini ale cinematografiei intr-un Cineplex, prin tehnologia 3D a secolului XXI, un sentiment murdar de vina m-a cuprins – incercarea de evoca trecutul transformandu-se intr-o dorinta nepotrivita si nereusita de a-l contemporaniza, magia neramanand aceeasi in acest centru rece si comercial.

Despre regie si actori ce se poate spune?

L-as mai vedea o data?
Nu prea.

3 comments:

  1. Citisem si eu mai multe review-uri la film acum ceva vreme si tin minte ca erau cateva care semnalau faptul ca acest mediu - 3D - si-a gasit utilitatea in mainile unui cineast care l-a si folosit pe masura potentialului acestei forme de expresie. Am vazut ca ai notat ce a spus Cameron. Dar ma interesa si o parere personala a ta. Stii ca discutam noi la un moment dat (dupa ce vazuseram Shrek Forever After 3D!!!) ce filme ar merge bine in 3D care sa exploateze la maxim tehnologia.

    Trebuie sa fiu sincer, de cand am aflat de Scorsese ca va face acest film, aveam oarece dubii legate de ce va iesi. Rugand-ma sa nu fie un major flop.

    PS. Si ma refer in discutia precedenta la filme artistice, nu neaparat documentare gen Pestera Uitata a lui Herzog Impuscatul.

    PS2. "Have you heard of the great nation of Pakistan?"..sau ceva de genu

    ReplyDelete
  2. deci ce exact vrei? parerea personala despre acest film e in articol.
    sau vrei sa iti zic caror filme se potriveste mediul 3D?
    aici as zice ca nu cred ca depinde de genul de film ci de omul in spatele filmului. evident filmele de aventura/actiune par a fi mediul evident, dar asta nu inseamna ca automat vor fi filme 3d bune. remember shrek sau a christmas carol de zemeckis (boy that sucked).
    sincer cred ca si o drama lenta poate beneficia de 3d. "apocalypse now" cred de exemplu ca ar fi functionat foarte bine, peisajele, scenele de razboi, close-upurile. sincer mi-as dori ca cineva sa il resurecteze pe kubrick, cred ca omul ala ar fi facut ceva cu acest mediu ce nici un regizor de azi nu si-ar fi imaginat.

    ReplyDelete
  3. ps: You all of you know that there is a nation called Pakistan.

    ReplyDelete