Pages

Thursday, May 17, 2012

Documentar: Inside Nature's Giants

De cand eram mic imi placeau documentarele, mai ales acelea cu animale. Pana sa am vreo sase ani nu aveam cablu, dar si atunci ma uitam fascinat in fiecare duminica la TeleEnciclopedia si la cate un documentar Cousteau cand mai bagau.

Apoi cand am avut mai multa diversitate (Discovery Channel nu a aparut imediat cand au bagat si cablu) ma uitam la "The Animal Show" si la "Welt der Wunder" pe ProSieben. Iar apoi desigur aparuse si Discovery Channel ca sa-mi mance zilele, urmat in curand de Animal Planet. Din pacate exista un numar limitat de dati in care te poti uita la niste leoaice vanand gazele in Serengheti fara sa te plictisesti, si un curand formatul documentarelor a inceput sa se schimbe. De la filme de cam o ora in care erau prezentate animalele in timp ce un narator invizibil explica ce se intampla la un nou model in care componenta umana era mult mai prezenta, aproape chiar coplesitoare. Unde David Attenborough, precursorul acestui format, era inca rezervat si avea rol de narator/explicator, noii moderatori erau in toiul actiunii. Baza a depus-o desigur Steve Irwin cu al sau Crocodile Hunter. Formatul era mult mai controlat si uneori artificial tintind mai mult spre entertainment decat  spre educatie, dar era ceva nou si mi-a prins atentia.
De aici a urmat insa un declin lung si trist care m-a facut sa evit Animal Planet ani de zile. Au aparut emisiuni de genul "Animal Police", practic reality tv shows in care intamplator erau si animale. De loc fascinant. Iar apoi in ani recenti, intr-o incercare disperata de gasi un nou public, au aparut cateva documentare, care erau filmate ca si cele clasice, adica urmareau niste animale pe parcursul a catorva luni sau ani, dar in locul naratorului omniprezent, acum diversele animale erau personificate si diversi actori le dadeau voce gandurilor. Asupra actiunilor animalelor erau impuse tot felul de povesti dramatice parca luate din telenovele suprapuse peste o muzica ce parca vroia sa imita muzica din Schindler's List. Groaznic.

Daca mai demult eram obsedat de documentarele naturale si ma plictiseau la moarte celelalte, in ultimii ani rolul s-a inversat, am inceput sa ma uit la documentare Herzog si altele care erau facute pentru cinema, si nu puteam concepe ca as mai putea fi vreodata interesat de vreun documentar despre animale. Pana cand am dat pe youtube peste documentarele BBC si Channel 4 din ani recenti, si mai ales peste castigatorul de premiu BAFTA, Inside Nature's Giants, in care animale de mari dimensiuni de pe toate colturile planetei sunt disecate in fata camerei, pentru a arata publicului adaptarile creaturilor la mediul lor.

Disecatatorii/Disectantii (?) sunt Mark Evans, chirurg veterinar britanic, si Joy Reidenberg, anatomist comparativ american. Acestia calatoresc prin lume in locuri unde au murit de curand, din cauze naturale, animalele necesare pentru a putea avea o disectie proaspata.Cei doi au foarte mult fler pentru camera, avand personalitati calduroase si aducand adesea umor spontan prezentarii, si adauga umanitate unui proces destul de neplacut. Pe langa ei il avem pe mai tanarul Siman Watt, care de obicei e pe teren studiind specimene vii in mediul natural, si biologul Richard Dawkins, care apare episodic pentru a discuta drumul evolutionar al creaturilor.

Un concept simplu dar efectiv, si cu siguranta un mare pas in fata in formatul documentarelor de televiziune.
Recomand oricui e fascinat de natura sau anatomie, si a vrut sa vada cum arata interiorul unei balene, stomacul unui rechin alb, capul unui casalot, trompa unui elefant sau gatul unei girafe. Atata timp cat nu aveti scarba de sange/intestine in exces.


Emisiunea are momentan 18 episoade care se gasesc toate, intregi si in format bun pe urmatorul canal youtube: http://www.youtube.com/playlist?list=PL1D529113FD751FD7&feature=plpp

Animalele disecate sunt:
-elefant asiatic
-balena (fin whale)
-crocodil
-girafa
-rechin alb
-piton urias
-leu si tigru
-sepia gigant
-urs polar
-casalot
-camila
-casuar (pasare dinozaur)
-testoasa de mare
-cal
-babuin
-hipopotam
-cangur

In perioada urmatoare am sa va mai recomand cateva documentare interesante de pe BBC si Channel 4, ca am dat iar in obsesie.

Friday, May 11, 2012

Trailer of the day: Gangster Squad (2012)

One of the freshest trailers to grace the fertile servers of YouTube comes from the director of the critically and commercially successful Zombieland (2009), Ruben Fleischer. The film chronicles the story of the Los Angles Police Department fight against East Coast Mafia flooding into LA in the 40's. 

As far as I can tell, the plot line involves two real-life characters from the aforementioned era. The first one is the Jewish Mickey Cohen, played by a slightly disfigured Sean Penn and the other is LAPD's chief, William H. Parker, portrayed with a commanding voice by Nick Nolte. The plot follows a gang of current and former police officers as they undertake a violent and covert operation to get to Mickey Cohen, who proudly proclaims: "When I came out here, LA was nothin'. Back East I was a gangster..out here, I am God".

The trailer seems to provide a selection of motifs and visuals borrowed from different areas of cinema. We get the noir-like look of the characters and the city itself, the femme fatale (the gorgeous Emma Stone) together with Nolte's Parker describing LA as a damsel in distress, as well as the more modern, in your face violence and slow-mo stuff, and last but not least, the Squad itself which seems to be a sort of wild west sheriff's posse, brave and self-sacrificing in their pursuit of outlaws. This might come from Fleischer's legacy as a commercials and music videos director.

Other members of the cast include Josh Brolin as John O'Mara, the one in command and Ryan Gosling as Sgt. Jerry Wooters.

Trailer below:





Wednesday, May 9, 2012

Undeva in P(alil)ula mea de treaba

Cum de l-am vazut?
Exclusiv pentru doar cateva zile la Hala Balanta, veniti sa vedeti primul film a lui Purcarete. Sold!



In 1929 Salvador Dali si Luis Bunuel au facut impreuna filmul Un chien andalou, un film de 16 minute care consta dintr-o insiruire de imagini si momente supra-realiste si supra-interpretabile, fara a avea o legatura evidenta. De atunci, filmul a fost analizat si reinterpretat de critici, de public etc, dar Dali si Bunuel au insistat toata viata lor ca filmul nu are niciun simbolism, si ca regula de aur in timpul productiei a fost ca nicio imagine sa aiba vrea insemnatate perfeptibila. Diferenta dintre filmul lor si cel a lui Purcarete e ca regizorul de teatru nu a zis niciodata ca filmul sau e lipsit de simboluri
.
 Bolnavi suntem numai noi, astia sanatosi

 Undeva prin anii ’60 doctorul pediatru Serafim (Dimeny Aron) este transferat intr-un orasel uitat de lume, pierdut de pe harta, Palilula. De abia ajunge, cand realizeaza ca sederea sa nu va fi una linistita. In primul rand, nu este niciun copil in Palilula. Mai departe, mortii vorbesc si se misca, o femeie se transforma in barbat la luna plina, si, in general, localnicii au gesturi fara noima si se comporta de parca ar fi actori in vreo piesa de teatru romaneasca modernista iar un privitor exterior ar trebui sa le desluseasca simbolistica existentei. Dar Serafim se incadreaza repede in peisaj, pierzandu-si orice insusire remarcabila, si in curand se deda si el ocupatiei principale paliluliene, bautul.
 Apoi apar niste italieni care cumpara broaste si doi Iisusi care fac fotografii cu aparate de fotografiat supradimensionate care nu au cum sa funtioneze, si lucrurile se schimba, oarecum. Spun “oarecum” deoarece schimbare inseamna sa treci de la stadiul consistent A la altul B. Aici consistenta nu exista. Doar foarte multe momente suprarealiste.

 Si in Palilula nu mai intelegea nimeni nimic 

 E prima data cand imi doresc sa fi luat notite in timpul filmului pentru recenzie, pentru ca spre final unul din personaje are o replica care pentru mine a rezumat perfect filmul. Nu o mai tin minte exact dar am parafrazat-o mai sus. Nici eu nu mai intelegeam nimic. Si nu doar spre final, ci in marea parte a timpului. Filmul are o problema, nu stie ce vrea, sau nu stie sa transmita ceea ce vrea. Lipsit de vreo forma de fir narativ, trece din moment in moment intr-un ritm aleatoriu. Imaginile/momentele insiruite mai sus sunt doar cateva, cele care cat de cat formeaza vreo structura pe care se poate baza filmul. Oarecum. Acum, daca mi-ati citit alte recenzii, stiti ca nu sunt genul de om care sa aiba in general ceva impotriva filmelor non-lineare sau nestructurate clasic: The Tree of Life si Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives sunt printre cele mai bine cotate filme de mine, dar aici e pur si simplu un amalgam cu de toate. Filmul e putin Dali si Bunuel, e putin Greenaway, e putin von Trier, e putin Fellini, un pic de Tarkovsky si inca multe altele, fratele tematic cat si estetic, fiind Taxidermia. Avem si aici imagini abjecte dar frumoase, depravare amestecata cu noblete, unghiuri si miscari de camera neconventionale, momente supra-reale si/sau paranormale, dar nimic care sa aiba un ton original. Problema e ca nu-mi dau seama daca Purcarete a vazut prea multe filme si a vrut sa ia cate putin din fiecare sau nu a vazut destule filme si nu si-a dat seama ca ceea ce face s-a mai facut. Poate am fost putin cam rau in introducere cand am zis ca filmul e ca Un chien andalou, in sensul ca nu simbolizeaza nimic. Exista o simbolistica, dar e prost aplicata si nu ni se da nicio cheie de descifrare. Purcarete pare sa sufere de credinta studentilor in anul I la film sau a elevilor de liceu care scriu poeme in proza pentru ca nu-s in stare sa scrie nici una, nici alta bine: si anume ca ajunge ca o imagine sa fie bizara pentru a fi si adanca. Nu asa faci metafore. Ambiguitatea nu e profunzime. Filmul e plin de momente care nu-si justifica existenta. E practic compus din ele. De ce ala isi tot aprinde toata ziua tigara cu aruncatorul de flacari? De ce aia are un bec in ochi? De ce? De ce? Elemente de decor fara nimic in spate. Cel mai bun exemplu e scena lui Horatiu Malaele, care joaca un postas si apare spre final cu o telegrama foarte importanta pentru Serafim, dar fiindca nimeni nu vorbeste cu el, fuge incoace si incolo pana, frustrat, tranteste scrisoarea in mana unui om la intamplare si pleaca. Acesta se uita la hartie, face o fata foarte surprinsa si atat. Nu mai auzim de scrisoare, de continutul ei sau de postas. O scena fara scop, fara urmari, cu nicio legatura de restul filmului, si dovada perfecta ca n-a avut nimeni curaj sa-i zica lui Purcarete “In p(alil)ula mea de treaba, mai uita-te o data peste el.”.

 Ca sa citez persoana alaturi de care am vazut pelicula “Prin filmul asta Purcarete a dovedit ca e un foarte bun regizor de teatru”. Ca un copil care primeste o jucarie noua si in prima zi o intoarce pe toate laturile, si aici regizorul a incercat sa bage mult prea multe si nu s-a putut hotari ce vrea de fapt. E greu de determinat pana si tonul filmului, poate fi satira, sau film serios sau comedie neagra – adica, erau multi oameni in sala care radeau, desi nu-mi dau seama la ce, in fata aveam o bizarerie, nu umor, cam ca acele bancuri cu “un stol de crocodili zbura deasupra…”

 Astea fiind spuse, sa nu uitam ca domnul Purcarete este un foarte talentat regizor de teatru si un minunat creator de imagini. Da, este o insiruire de imagini ciudate si ambigue ce se vor a fi mai profunde decat sunt, dar este o insiruire fascinanta vizual. Daca facem precum Serafim, care la inceput incearca sa-si dea seama ce se intampla in jur, dar apoi renunta sa mai caute vreo logica si se adanceste si el in Palilula, atunci filmul poate fi o experienta chiar interesanta. Majoritatea actorilor sunt luati de la Teatrul National Radu Stanca din Sibiu, inclusiv Ofelia Popii, care a luat premiul UNITER pentru piesa Faust, tot a lui Purcarete, si a gasit si apreciere internationala pentru acel rol. Il avem si pe Constantin Chiriac, actor si director al teatrului, si in rest cam toti actorii majori din oras, cu exceptia notabila a lui Marian Ralea. Sunt toti niste actori de teatru foarte talentati, dar din pacate filmul nu ii ofera niciunuia spatiul temporal de dezvoltare pe care l-ar avea pe scena, actoria lor fiind comprimata. Dand tot ce au in scene scurte ei tind spre exagerari teatrale si adesea lasa impresia ca intre ei era un concurs secret de care poate sa joace mai excentric si mai nenatural. Printre ceilalti actori ii avem pe Aron Dimeny, care a mai jucat in Europolis si care aici se descurca binisor in rolul doctorului Serafim. Alt actor notabil este Sorin Leoveanu in rolul lui Gogu, singurul negru din Palilula. Actorul alb joaca in blackface (adica pictat in negru), lucru ale carui tonalitati de rasism nu pot fi ignorate, mai ales spre finalul filmului. De fapt, si mai puternica e tenta misogina a filmului, nu exista rol de femeie care sa nu fie in vreun fel stricat, ca sa nu mai zicem de scena in care un barbat in toata voiosia ii cara pumni in gura sotiei sale. Welcome to Romania. Dar, revenind la actori, cel care iese in evidenta este si cel cu o experienta cinematografica mai cuprinzatoare, Razvan Vasilescu care a mai jucat printre altele in Stejarul, Marfa si Banii, California Dreamin’ si a facut un minunat rol din Nikki Ardelean, Colonel in Rezerva.

L-as mai vedea o data?
Nu.


[Articol complet ]

Sunday, May 6, 2012

Trailerul Zilei: The Amazing Spider-Man

Iata si noul trailer de la noul Spider-Man.

Ce am invatat?
-ca plotul filmului va fi ceva mai complicat de "here's some powers, here's a villain: fight! oh, also, here's some issues with mary jane (ps: yes she will get kidnapped) or someone close to you or something". Aici intrigile par a merge ceva mai adanc, pe langa villain Peter trebuie sa descopere secretele parintilor sai spioni asta in timp ce e vanat de politie/armata. (de ce ma gandesc la Bourne)

-ca Andrew Garfield are sanse extrem de bune de a fi un Peter Parker mai bun decat Toby McGuire. In orice caz personajul sau pare sa aiba mai multe trasaturi decat adorable, kind-hearted geek.

-Gwen Stacy este o alegere mai buna pentru love-interest decat Mary Jane, si Emma Stone...e Emma Stone.

-The Lizard arata ca The Abomination din Hulk, as in not really that good

Enjoy:

Saturday, May 5, 2012

Acompaniament The Avengers: Agent Coulson in doua filmulete

Marvel Studios a scos pe langa filmele majore din seria Avengers si doua scurt-metraje care au aparut doar pe DVD-urile filmelor "Hulk" si "Thor".

Amandoua au tente comedice, iar primul ne arata o versiune expandata a scenei secrete de la finalul lui "Hulk":


Marvel One-Shot: The Consultant de DrMalo

Pe cand in al doilea il vedem pe Coulson in drum spre ciocanul lui Thor cand i se intampla ceva amuzant:

Friday, May 4, 2012

I’m making ‘Avatar 2’, ‘Avatar 3’, maybe ‘Avatar 4’, he says

Pentru fani si non-fani ai mega-extra-blockbuster-ului Avatar - The Story of Opressed Blue People, asta este cam ce ne pregateste Dl Cameron. Am pus mai jos cateva citate dintr-un articol recent publicat in The Economist. 

Intregul articol il gasiti aici: The Economist - Avatar 2: Made in China?

[...] He says he has stopped producing non-Avatar films or even considering non-Avatar scripts. “I’m in the Avatar business. Period, that’s it. I’m making ‘Avatar 2’, ‘Avatar 3’, maybe ‘Avatar 4’,” he says. “I think that within the Avatar landscape, I can say everything I need to say that I think needs to be said, in terms of the state of the world and what we should be doing about it.” [...]

[...] Mr Cameron arrived in Beijing on Saturday and will soon be attending a screening of “Titanic 3D” at the Beijing International Film Festival (the re-release opened earlier this month to staggering sales in China). But his most important business will be conducted in private meetings, including with state-owned China Film Group. Speaking in an interview on Sunday, he said a priority of this trip was to explore a co-production deal with the Chinese firm on “Avatar 2” and “Avatar 3”. Mr Cameron says he would need to be satisfied in advance that his planned films would meet the approval of censors. If that key condition can be met, he is keen on the potential payoff. “There are economic advantages,” as he puts it. [...]

Si aceasta activitate intensa a chinezilor, inclusiv o informatie din articol care spune ca Iron Man 3 va fi o co-productie chineza, ma face sa ma gandesc ca tot mai multe produse cinematografice, pe langa tenisi, adidasi si jucarii de plastic, isi vor face intrarea pe piata europeana si americana in urmatoarele decade. Asa ca, dragi cinefili, aveti ceva recomandari de filme Made in China care sa ne ajute sa ne obisnuim cu ideea?

Comment below.

Trailerul Zilei: The Dark Knight Rises (trailer 3)

In 2:20 avem mai multa drama, mai multe personaje dezvoltate, mai multa atmosfera si mai multa actiune de calitate decat in "Clash of the Titans" si "Wrath of the Titans" puse laolalta.


Thursday, May 3, 2012

Pirates! A Band of Misfits in an Adventure with Scientists

Cum de l-am vazut? 
Aardman cu pirati, duh!

Cand eram mic imi placeau foarte mult filmuletele cu Wallace si Gromit, inventatorul zapacit si cainele sau tacut, eram fascinat de tehnica folosita in producerea filmelor, care nu era nici animatie, nici filmare. La vremea aia nu puteam concepe cum au fost facute, si cand am aflat mai tarziu despre stop-motion, magia nu a disparut, ci mi-a crescut doar respectul pentru artistii responsabili. Desigur, nu doar tehnica m-a fascinat, povestile si personajele erau si ele colorate si bine executate, un pic British, un pic ticnite si mereu originale. Aceleasi calitati le regasim si in Pirates!, produs de acelasi studio care a scos si filmele Wallace and Gromit, Chicken Run, Flushed Away, Arthur Christmas si serialul Shaun the Sheep.
Daca va place vreunul din acestea, atunci stiti si ce va asteapta la Pirates!.

-What do they call you, pirate captain? 
-They call me The Pirate Captain!





Capitanul Pirat (Hugh Grant) este intr-adevar un pirat formidabil, adorat de echipa sa, are o barba plina si luxurianta, si cel mai frumos papagal pe care si-l poate dori un capitan pirat, chiar daca este ceva mai grasut. Cu toate astea, cand vrea sa se inscrie din nou pentru concursul Piratul Anului, pe care in 20 de ani nu l-a castigat, isi da seama ca nu se compara cu ceilalti concurenti, care au adunat comori nemasurate. Cand e pe cale sa renunte la sperante, echipa sa da peste vaporul H.M.S. Beagle, pe care un tanar Charles Darwin (David Tennant) se intoarce acasa, deprimat pentru ca nu a gasit nicio specie noua pe care sa o prezinte congresului stiintific de la Londra.

Darwin isi da seama ca papagalul grasut al Capitanului Pirat este de fapt o pasare dodo, probabil ultima din lume, si face echipa cu piratii pentru a lua premiul cel mare la congresul stiintific. Problema este insa ca in Londra este si Regina Victoria (Imelda Staunton), care detesta piratii, si ii va executa pe loc daca ii prinde.

Este Darwin de incredere? Vor iesi piratii nevatamati din Londra? Va fi Capitanul Pirat Piratul Anului?

Raspunsurile la toate aceste intrebari oricum le stiti deja, dar va fi mai amuzant daca vi le confirmati vazand filmul.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Filmul are doi regizori, Jeff Newitt se afla la primul sau lung-metraj iar pana acum a lucrat in diverse pozitii la productiile Aardman, in timp ce Peter Lord este un veteran in domeniu, contributiile sale la industria filmului fiind recunoscute de Regina Angliei; tot el a regizat si Chicken Run si are doua nominalizari la Oscar pentru scurt-metraj. Lucrand cu scenariul lui Gideon Defoe, care si-a adaptat propriul roman, regizorii au creat un film orientat spre copii, care este totusi entertaining pentru toate varstele, nebazandu-se insa pe o serie de glume, parodii si referinte strict directionate spre publicul adult, precum au facut alte filme animate recente, cum ar fi Shrek. Filmul are un ritm bun, glumele si umorul se dezvolta natural si sunt mereu punctate de dialog si personajele colorate. Desigur, dezvoltarea acestor personaje se datoreaza in mare parte actorilor, a caror lista este destul de impresionanta: Hugh Grant in rol principal, iar in rolurile secundare ii avem pe Salma Hayek, Martin Freeman (viitorul Bilbo din The Hobbit), David Tennant (Dr. Who, Harry Potter,How to Train Your Dragon), Imelda Staunton din seria Harry Potter, Jeremy Piven (Entourage siRocknRolla), Anton Yelchin (Star Trek, Huff) siBrendon Gleeson (In Bruges, Harry Potter, The Guard). Toti acesti actori le dau viata personajelor, gasindu-le o voce originala si memorabila, fara a cadea in clisee sau excentricitati de dragul excentricului, astfel incat ar fi de neimaginat ca vreunul din cei intruchipati sa sune altfel. Si, cel mai important, au lasat personajul sa se dezvolte fara a-si impune propriile personalitati; la nici un moment nu m-am gandit ca il aud pe Hugh Grant si nu pe Capitanul Pirat.

L-as mai vedea o data? 
Daca l-as prinde la TV, sigur, desi nu cred ca as depune mult efort de a-l vedea din propria intiativa. 

 [Parerea oficiala raluk.ro]